ComenteazăDe mult prea multă vreme nu mai avem motive de bucurie în afara celor personale.
Au trecut 25 de ani de la bucuriile provocate de echipa națională de fotbal la Campionatul Mondial din SUA.
Au trecut 33 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor de către Steaua, au trecut mulți ani de la victoriile echipei Naționale de fotbal care ne mai scoteau în stradă și înveseleau atmosfera.
Au trecut, iarăși, prea mulți ani de la meciurile bune ale echipelor românești de fotbal în cupele europene. La olimpiade luăm din ce în ce mai puine medalii, în handbal ne rupem atunci când ar trebui să nu o facem și ajungem să ne bucurăm la înfrângeri dificile în fazele superioare ale competițiilor care contează.
De prea mulți ani, mult prea mulți, din cartierele țării nu se mai aude „Gooooool!“, strigat la unison, de se zguduie prefabricatele.
O națiune de microbiști a fost transformată, din lipsa performanțelor, într-o națiune de politologi. Agricultura, oricum, a devenit prea complicată pentru a ne mai pricepe, toți, la ea.
Așa că, de când nu mai avem performanțe în fotbal, pe plan extern, iar fotbalul intern ne oferă doar monotonie și circ extrem de ieftin, am transferat pasiunea de ultrași de la mingicăreală la politică.
Iar politica nu ne-a adus, oricum am lua-o, nici măcar o singură victorie. Niciuna. Din 1996 n-a mai ieșit nimeni cu inima cu adevărat curată în stradă pentru a sărbători victoria. Ba nu, s-a mai întâmplat în 2004, dar și atunci cei care au ieșit pentru a aplauda succesul incert al alianței DA au făcut-o cu jumătate de inimă. Țepe mai luaseră, deja.
Și, iată, după zeci de ani de secetă, echipa națională de fotbal
Under 21 ne scoate din amorțeală. Pentru câteva zile, măcar, putem spera la
vremurile bune de altă dată, la vremurile în care ne adunam în piețe pentru a
flutura tricolorul și pentru a cânta împreună.
Niște sportivi, niște oameni pe care toate guvernările din
ultimii 30 de ani îi consideră capabili să se autofinanțeze, așa că nu mai
investesc bani pentru a putea obține, în viitor, performanțe.
Ei bine, iarăși, sportul, ignorat și batjocorit, ca mult prea
multe alte domenii din țara asta, reușește să ne bucure, în ciuda
politicienilor.
România Under 21, în mare parte o investiție privată, rezultatul
muncii unor cluburi 100% private de aici și din restul Europei, ne aduce
speranță că încă, în ciuda politicienilor noștri, mai putem.
România Under 21 a bătut Croația și, iată, Anglia, în două meciuri spectaculoase. Cartierele țării au început să stige, din nou, „Gooool!“, în loc de „M**e!“.
Câteva zile, până la finalul acestui campionat european Under 21,
suntem liberi. Nu mai suntem dependenți de meschinăriile politicienilor, putem
spera. Putem ieși în stradă purtând tricouri în roșu-galben și albastru și ne
putem îmbrățișa. După prea mulți ani în care ne-am urât ireconciliabil.
PS: Urmează meciul cu Franța. Fidel decendenței mele franceze, mai spun doar atât: „Allez les jaunes!“.