ComenteazăÎn Austria, tinerii care au împlinit 16 ani pot vota încă din 2007.
Vârsta minimă la care poți vota este 16 ani și în Brazilia, Nicaragua, în câteva landuri germane (pentru algerile locale) și într-un canton elvețian.
Argumentul celor care susțin dreptul la vot încă de la 16 ani este că există tendința discriminării tinerilor în condițiile unui electorat îmbătrânit, care nu este atras de rezolvarea problemelor celor de 16 ani.
De asemenea, se mai spune că, din moment ce există drept la muncă de la 16 ani, iar munca respectivă este impozitată, ar trebui să se poată și vota la aceeași vârstă.
Dar dreptul la vot la o vârstă mai fragedă nu înseamnă implicare reală a tinerilor în deciziile luate de politicieni. Pentru ca tinerii să poată avea vreun rol, oricât de mic, în luarea deciziilor, ar trebui să aibă dreptul de a vota în Parlament, în consiliile locale și cele județene. Dar nu au, pentru că nu pot fi aleși, chiar dacă ar putea vota.
Pentru a fi deputat, europarlamentar, consilier local, consilier județean, primar sau președinte de Consiliu Județean trebuie să ai vârsta minimă de 23 de ani. Pentru a fi senator, trebuie să ai vârsta minimă de 33 de ani, iar pentru a fi președintele României trebuie să fi împlinit 35 de ani.
Așadar, fără modificarea vârstei la care poți fi ales, degeaba ai drept de vot de la 16 ani, pentru că, de fapt, nu ai nici un cuvânt de spus.
Votul, singur, nu rezolvă problemele tinerilor, cum nu le rezolvă nici pe cele ale celor mai în vârstă.
Votul este doar o parte – importantă -din întregul proces democratic.
Dacă, la 16 ani, ai putea trimite în Parlament un alt tânăr de 16 ani, despre care crezi că ți-ar putea reprezenta opiniile și nevoile, atunci, da, votul la 16 ani ar avea sens.
Când însă votezi pentru cineva cu cel puțin șapte ani mai în vârstă e clar că nu alegi un om preocupat de problemele tale, ci de cele ale generației lui.
Nu vorbim acum despre maturitatea potențialului alegător de 16 ani. Există și oameni de 50 sau de 60 de ani care pot fi ușor manipulați. Dar ar trebui să vorbim despre educație și informație.
Pentru că un alegător, de orice vârstă, ar trebui să-și exercite votul în deplină cunoștință de cauză. Ar trebui, în primul rând, să știe pentru ce votează și ar trebui să știe pe cine votează.
În condițiile în care învățământul românesc nu reușește să le explice elevilor care sunt rolurile instituțiilor democratice, e greu de militat pentru reducerea vârstei de vot la 16 ani doar pentru a furniza politicienilor masă de manevră atrasă de noutatea situației.
Și totuși până la o mai matură chibzuință, votul de la 16 ani ar putea fi util, în România și altcuiva decât celor care nu știu unde să-și mai găsească alegători.
Cu 300.000-400.000 de tineri între 16 și 18 ani ce trebuie ademeniți la urne, vreun partid se va gândi să-i pună pe liste pe cei de la Carlas Dream.
Iar aceștia, candidând, ar trebui să-și dezvăluie identitatea, lămurind un mare mister contemporan.