OPINIE | Fostul șef al SIE Claudiu Săftoiu, despre un efect de ricoșeu riscant: România – posibilă gazdă de contingente americane suplimentare și de focoase nucleare?

Cu alte cuvinte, România se află acum la mijloc – între interesele militare nucleare ale marilor puteri – ceea ce înseamnă că nu mai are de ales. Dar mai înseamnă și că ar putea oferi mai mult decât s-a convenit inițial, ca responsabilități, în cadrul NATO și al „Parteneriatului Strategic penntru secolul al XXI-lea, România-SUA”.

O spune mult prea sincerul ministru român de Externe, Teodor Meleșcanu: „Înseamnă revenirea la situaţia în care exista posibilitatea utilizării în zona europeană, inclusiv pe teritoriul României, a unor arme nucleare cu rază medie de acțiune. Dincolo de rachetele intercontinentale, aceste rachete cu rază medie pot fi un instrument militar”. Astfel, în funcție de capacitatea decidenților români de a exploata noile oportunități de securitate, țara noastră ar putea găzdui, cândva, nu numai contingente americane suplimentare, dar și ogive nucleare de ultimă generație, occidentale.

Peste 30 de ani de diplomație degeaba – Rusia s-a înarmat pe șest, China a produs focoase nucleare la greu

Adevărul crunt a ieșit la iveală, după decizia cumplită a americanilor: de zeci de ani, națiunile puternice ale lumii se înarmează cu ogive nucleare cu rază medie de acțiune, sub ochii îngăduitori ai tuturor, încălcând tratate și înțelegeri menite să reducă pericolul nuclear la cote minime, pentru menținerea păcii în lumea occidentală și europeană.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

A fost nevoie ca pragmaticul Donald Trump să preia conducerea Americii, pentru a pune capăt unei ere de peste 30 de ani de diplomație fățarnică. Aceasta a permis atât Rusiei, cât și Chinei să se înarmeze nestingherit cu focoase nucleare compatibile cu sisteme de rachete ușor de amplasat și aproape imposibil de depistat, cu rază de lovire între 500 și 5.500 de km.

Trebuie spus că chinezii nu au fost semantarii INF, în 1987, așa că pe partea lor de planetă sunt, în momentul de față, o forță nucleară înarmată până în dinți, spre disperarea aliaților americani din Pacificul de Vest (Japonia, Coreea de Sud, Australia).

Descătușată de un tratat oricum imperfect, armata americană își poate completa arsenalul formidabil de rachete, în așa fel încât să poată provoca China și Rusia. În aceste condiții, nici „Tratatul New START„(2010), semnat de Rusia și SUA și valabil până în 2021, nu mai este în siguranță.

Cinic, Donald Trump a avansat ideea realizării unui nou acord similar INF.  În discursul său privind „Startea Națiunii”, președintele american nu a exclus însă un eșec al acestei inițiative: „Dacă nu este posibil, atunci vom dezvolta sisteme de rachete superioare tuturor țărilor”.

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

Consecvent și predictibil, Trump pune America sa, pe primul loc. Din 2017, administrația americană a alocat 700 miliarde de dolari anual pentru propria armată, iar alți 716 miliarde dolari sunt alocate complexului militar propriu, pentru anul 2019. „Ca parte a consolidării militare, Statele Unite dezvoltă un sistem de apărare antirachetă de ultimă generație”, a mai precizat Trump. Citind printre rânduri, șansa reluării unui nou tratat de control al armamentului nuclear nu se întrevede, dinspre partea americană.

În același timp însă, președintelui american îi revine meritul de a fi forțat literalmente aliații NATO să își respecte obligațiile financiare, și a obținut creșterea cu 100 de miliarde dolari a cheltuielilor alocate pentru apărare de aliații NATO.

Diplomația militară cu două fețe a Kremlinului

La rândul lor, rușii au răspuns în oglindă, și au suspendat și ei participarea la înțelegere, subliniind că vor demara un program de dezvoltare a unor rachete supersonice, cu rază medie de acţiune. Prețul mic al acestor arme reprezintă un mare avantaj pentru Rusia. Este știut că programul de modernizare a armatei lui Putin e din ce în ce mai constrâns de lipsa resurselor. Liderul de la Kremlin are oricum probleme probleme în a finanța soluții alternative, precum escadrilele de bombardiere cu rază lungă de acțiune.

Recomandări

Nati Meir, condamnat la 11 ani de închisoare, adus în România. Autoritățile din Grecia au admis predarea sa

Cealaltă față a Chinei – înarmarea continuă și necruțătoare

În ultimii 20 de ani, China a devenit din ce în ce mai mult un element de  îngrijorare, cât privește consecințele menținerii Tratatului INF. Atât Rusia, cât și Statele Unite, s-au trezit cu o Chină neafectată de prevederile INF – fiind că nu l-a semnat -, timp în care și-a creat un arsenal redutabil de rachete balistice și de croazieră cu lansare de la sol cu rază scurtă și intermediară. Totul, sub deviza unui context general de modernizare militară.

În acest moment, China este un jucător nuclear de temut, în Pacificul de Vest. Capacitatea militară în creștere a chinezilor pune probleme din ce în ce mai mari și Rusiei, care pretinde că duce lipsă de rachete similare. Relațile mult ameliorate, în ultimii ani, dintre Moscova și Beijing, au mai redus posibilitatea ca și Rusia să se înarmeze până-n dinți, împotriva Chinei. Abil, Kremlinul s-a menținut o poziție de ascendent moral, prin prin faptul că Rusia nu a părăsit prima INF.

Puterea în ascensiune a Chinei, violarea în mod repetat de către Rusia a Tratatului INF, dar și influența la Casa Albă a unor politicieni total reticenți privind succesul controlului armelor, precum  John Bolton, consilierul pe probleme de securitate națională al lui Donald Trump – aceștia sunt factorii care au accelerat decizia de denunțare a Tratatului INF, de către administrația americană.

Prin complicatul joc diplomatic, o dată cu retragerea americanilor din Tratat, Moscova beneficiază de pe urma faptului că nu ea este prima parte care se retrage din INF.

În anii din urmă, fără să fi violat tratatul, SUA începuseră deja să proiecteze armele interzise. Este acum clar că principalul motor din spatele deciziei Casei Albe, de a se retrage fățiș din Tratatul INF, l-a reprezentat puterea militară în creștere a Chinei.

Incă din  19 octombrie 2018, s-a aflat că armata SUA se pregătea să trimită în Asia versiuni cu lansare de la sol ale rachetei americane Tomahawk. Iar armata terestră americană producea planuri de detașare detașa în teren a unor sisteme la sol cu raze de peste 1.000 de kilometri. Asemenea arme vor fi utile împotriva Chinei, dacă vor fi detașate de-a lungul primului șirag de insule din Pacificul de Vest. Și nici nu se vor mai încurca de limitele impuse de INF, recent denunțat de SUA.

Odată descătușate de INF, SUA își vor spori fără nici o îndoială capacitatea militară în contextul înfruntării lor cu China. Pe de altă parte, moartea istoricului acord de control al armamentului va crea efecte majore, la nivel global.

Europa tremură sub posibila arsură nucleară

Pentru prima oară după Războiul Rece, aliații SUA din Europa sunt poziționați fix între rachetele nucleare cu rază intermediară ale Rusiei și Americii.

Anult trecut, ministrul german de externe Heiko Maas, a avansat scenariul pesimist, potrivit cărui rușii își vor concentra rachetele cu rază intermediară la granița de vest, iar americanii vor răspunde cu o concentrare de forțe proporțională,  în Europa.

În aceste condiții, este foarte probabil ca Germania să nu accepte detașarea unor rachete americane pe teritoriul național. Însă Polonia, sau chiar România, din considerent geostrategice lesne de înțeles, ar putea să găzduiască unități de rachete, iar o dată cu ele, o prezență militară americană mai mare.

Dar, de departe, cel mai grav efect de ricoșeu, după defunctul Tratat INF, este punerea în pericol al „Tratatului New START”, cel ce limitează armele nucleare strategice, care au o rază rază mai lungă de acțiune și sunt mult mai distructive.

În termeni comparativi militari și de securitate, „New START” – care a fost semnat în 2010 și va expira în 2021, cu opțiunea de a fi prelungit până în 2026 – este cel mai important acord de control al armamentului dintre SUA și Rusia. Linia dură a controlului armamentelor, condusă la Casa Albă de John Bolton, va asigura reluarea unei curse majore a înarmării între SUA, China și Rusia, la nivel atât operațional, cât și strategic.

România, mult mai aproape de amenințările Rusiei, decât oricând

Deși ministrul român al Apărării, Gabriel Leș, susține că declarațiile Rusiei la adresa României sunt simple provocări, nu amenințări directe, reluarea atacurilor Kremlinului cu privire la capabilitățile americane de la baza Deveselu confirmă un plan de intimidare și dezinformare, de tip putinist.

Administraţia Vladimir Putin afirmă deschis că Washingtonul a amplasat şi arme atomice în ţări aliate în cadrul NATO. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat că, încă din anul 2014, SUA au început instalarea în Europa a sistemelor cu lansare verticală Mk-41.

Sunt sisteme compatibile cu rachetele Tomahawk cu rază medie de acţiune”, a susținut oficialul rus, citat de site-ul Ministerului de Externe rus.”Sisteme de lansare de acest tip au fost instalate deja în România şi se fac pregătiri pentru a le amplasa şi în Polonia şi Japonia„, a previzat Lavrov.

La rândul ei, Alianţa Nord-Atlantică va aplica măsuri defensive „proporţionate” pentru a contracara acţiunile Rusiei. Cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg a acuzat Rusia că „a dezvoltat şi a instalat noi sisteme balistice, mobile, greu de localizat, care pot transporta ogive nucleare şi pot ataca oraşe europene fără prea mult timp de avertizare. Acest lucru înseamnă că s-a redus zona de evitare a utilizării bombelor atomice într-un conflict”.

Oficialii NATO susțin că Rusia a instalat sisteme de rachete nucleare pe litoralul Mării Negre, în apropierea frontierei cu Ucraina. Imaginile prin satelit surprind sisteme de rachete „Iskander”, instalate într-o bază din Krasnodar, oraş situat pe litoralul nordic al Mării Negre, lângă frontiera cu Ucraina. Rachetele „Iskander” au raze de acţiune de până la 500 de kilometri şi pot transporta atât ogive convenţionale, cât şi nucleare.

Ce va urma?

Urmează o perioadă de 6 luni, timp în care SUA își va retrage total echipamentele, convenite în cadrul Tratatului INF, din 1987. Este posibilă reluarea discuțiilor pentru un nou acord, spune cu jumătate de gură Donald Trump.

De cealaltă parte, mizând pe cartea jucătorului responsabil, Vladimir Putin recunoaște că ar participa la asemenea posibile discuții, dar nu partea rusă va fi cea care le va iniția. Fiindcă nu Rusia a ieșit prima din Tratat.

Umbrită de coloșii nucleari SUA și Rusia, România trebuie să privească înainte cu mult curaj. Și să nu cedeze, în drumul ei spre o democrație performantă, într-un spațiu occidental economic și militar care o protejează și o responsabilizează, în egală măsură.

Citește și: 

Libertatea a vorbit cu medicul estetician la care a ajuns o pacientă mutilată de Matteo Politi: „Neavând cunoștinte medicale, poți să faci astfel de complicații”

Urmărește-ne pe Google News