ComenteazăDoamna care ţine cheile de la două primării, Voluntari şi Bucureşti, doamna Speranţa Cliseru a fost prinsă într-o capcană. A ajuns să bâlbâie adevărul ba la Parchet, ba la candid camera. Că nu ea a intrat cu gazele în oameni. Ci doamna Carmen. Care Carmen? A lui Liviu, Carmen de la Videle. Carmen Dan de la MAI.
Acum, doamna Firea trebuia să o salveze pe Speranţa. Chiar trebuia? Sau era necesar să ceară capul lui Carmen Dan, ca să dea bine la partid? Hai să vedem.
Felul #rezist în care a făcut-o Gabriela Firea pare cea mai proastă soluţie. Cum să ameninţi ditamai partidul cu UE, din interior?
PSD a fost pus la zid de reprezentanţi ai infamului Bruxelles ani la rând. Şi nu s-a clintit un om din Guvern. Chiar dacă acum e vorba despre bani UE, nu despre MCV.
PSD a primit scrisori de la 12 ambasade occidentale, printre care şi cea americană. Vi se pare că i-a durut foarte tare? Că s-a clintit un fir de păr din mustaţă? A încercat chiar o alba-neagra cu Rudolph Giuliani, dar s-a prins clientul şi casa a rămas şi cu banii luaţi.
Niciun un reprezentant PSD nu a onorat invitaţia de 4 iulie a marelui licurici. Şi soarele a apărut din nou. Normal, de la răsărit.
Pe de altă parte, bumerangul Carmen Dan a fost folosit şi de Tudose şi i-a venit în nas, chiar pe scările de la Guvern. Şi aşa a rămas Mihai Tudose în afara Guvernului, precum Cristian Dide cu bidonul de benzină.
Toate argumentele o contrazic pe Gabriela Firea. Şi atunci, de ce să meargă împotriva curentului? De ce să se ceară la sancţiuni? De ce să fie Firea o nouă Cati Andronescu, care doar la microfoanele din faţa sediului PSD mai apucă să vorbească?
Pentru că, de fapt, TOATĂ LUMEA A CÂŞTIGAT. A fost mai degrabă un joc de exersare a puterii. De mimare a democraţiei. De praf în ochi.
În partid, Dragnea a ieşit întărit. Nimeni din CEX nu a votat cu Gabriela Firea.
Tot în partid, Gabriela Firea pare că a pierdut, dar de fapt şi-a câştigat respectul. A ridicat vocea, nu a cerut scaunul lui Liviu Dragnea, nu candidează la Cotroceni. A vrut să slăbească garda pretoriană şi nu a reuşit. Baronii nu o vor aplauda pe faţă, dar îi vor face semne precum Udrea în parlament, cu degetul la nas. Sau altfel. Mai ţineţi minte sloganul: Sorine, clipeşte de două ori dacă vrei să te salvăm?
În afară, pare că PSD este tatăl democraţiei autentice. Oamenii se mai detensionează: Ia uite, Firea a avut curaj, ne apără împotriva celor care ne-au gazat. Nu ştiu dacă ţine, dar rău nu poate să facă. După episodul Halep, Firea adună în sfârşit puncte pentru carieră.
Un lucru este însă limpede. Dacă scaunul şi puterea lui Liviu Dragnea ar depinde de sacrificarea ministrului Carmen Dan, va arăta cu degetul în jos precum împăraţii romani.
Va curge sânge de Teleorman.
Deocamdată nu.
Pe aceeaşi temă: Editorial de Claudiu Săftou. Gabriela Firea – o dizeuză pe contrasens, în PSD