ComenteazăAflat în mijlocul unui val de acuzații de colaboraționism cu regimul comunist anterior Revoluției sau în mijlocul unei campanii de linșaj – depinde din ce tabără privești unilateral lucrurile, Augustin Lazăr, procurorul general al României, este premiat de asociații înființate după 1990 pe fundația unui feroce anticomunism post factum.
“Societatea Timişoara s-a născut în prima lună după Revoluţia din decembrie 1989 ca urmare a confiscării acesteia, la Bucureşti, de nomenclatura comunistă.
Societatea Timişoara este fondată de un grup de intelectuali timişoreni care au participat nemijlocit la Revoluţia din decembrie 1989, în zilele ei cele mai curate politic, din 15-17 decembrie 1989.
Scriitori, jurnalişti, avocaţi, medici, ingineri şi cadre didactice universitare au alcătuit de atunci şi până astăzi nucleul tare al organizaţiei”. Așa scrie pe site-ul asociației care, pe 29 martie 2019, i-a acordat lui Augustin Lazăr premiul “Speranța“.
Pentru că procurorul general nu a putut fi prezent la ceremonia de pe 29 martie, societatea a mai organizat o ceremonie pe 15 aprilie, pentru a-i înmâna premiul în mod oficial.
Membru de partid sau nu, colaborator sau nu al Securității, Augustin Lazăr a fost, totuși, parte a nomenclaturii comuniste, cea care confisca, în 1990, revoluția. Faptul că la 30 de ani de la Revoluție, Augustin Lazăr este încă procuror general al României este o dovadă că acea confiscare din 1990 a reușit pe deplin, iar Societatea Timișoara s-a adaptat.
Acesta este beneficiul de a avea o societate a elitei, alcătuită din “scriitori, jurnaliști, avocați, medici, ingineri și cadre didactice universitare“.
E de presupus că oameni cu educație, precum “nucleul tare“ al Societății Timișoara, l-au citit pe Caragiale, l-au aprofundat și l-au adus din literatură în viața de zi cu zi. Dacă nu poți să-i învingi, nu mai lupta, alătură-te-li-le. “Pupă-i în bot și papă-le tot!“, zicerea lui Pristanda, ar trebui să fie Punctul 8 al “Noi Proclamații de la Timișoara“.
Au elitele românești așa o capacitate de a reevalua, reconsidera și de a se repoziționa, ceva de speriat. Poate n-ar fi stricat și niște oameni simpli prin nucleul ăla tare al societății, să le mai dea, din când în când, cu principiile în cap.
Grupul pentru Dialog Social, o altă organizație a elitei anticomuniste, i-a acordat lui Augustin Lazăr, pe 1 februarie 2019, premiul GDS pe 2018 pentru merite deosebite în lupta anticorupție.
Premiul ar fi urmat să fie decernat astăzi, 17 aprilie, așadar, procurorul general a folosit site-ul instituției pentru a da un comunicat de mulțumire, pe 16 aprilie. Comunicat în care Augustin Lazăr spune: “Transmit acest premiu domnului Iulius Filip și tuturor disidenților din cadrul Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România, odată cu asigurările mele că astăzi Ministerul Public este o instituție care activează la cele mai înalte standarde profesionale”.
INCREDIBIL! Procurorul care a semnat pentru menținerea în arest a deținutului politic Iulius Filip îi transmite premiul său de operetă victimei acțiunilor sale de stâlpișor al regimului.
Pentru unul care adună tinichele lucitoare în CV și pe piept ca un veteran al Armatei Roșii Eliberatoare, așa cum face Augustin Lazăr, poate că premiul are vreo valoare.
Dar ce ar putea însemna pentru deținutul politic Iulius Filip premiul primit de un colaboraționist al regimului care i-a distrus viața?
Asta nu e căință, ăsta este cinism, asta este sfidare de cea mai joasă speță. Și da, așa a confiscat nomenclatura comunistă din eșaloanele doi și trei Revoluția din 1989: cu cinism, în aplauzele elitelor reevaluatoare.
PS: GDS a anunțat, printr-un comunicat de presă, că anulează de comun acord ceremonia de azi și că îi trimite domnului Lazăr premiul pentru a-l transmite domnia sa mai departe celor indicați de comunicatul Parchetului General. Se apropie Paștele iar oamenii din GDS sunt prinși nepregătiți. Fără ouă.
Patrick André de Hillerin