Sunt 29 de ani de la primele alegeri libere din România de după ce-Al Doilea Război Mondial.

Timp a fost destul ca democraţia noastră să se maturizeze. Însă, după 29 de ani, România este o ţară ruptă în două, în care podurile se ard şi opţiunea politică a unuia sau a altuia devine motiv de ură.

România, mai polarizată ca niciodată după 1989

De curând, Primăria Sectorului 3 a plătit un spot care descurajează aruncatul de gunoaie pe jos. “Fii ca noi, nu fi gunoi” este sloganul spotului publicitar. Prea puţin adecvat pentru campania din care face parte, sloganul reflectă numai bine starea de spirit actuală din politică, media, societate: “Cine nu e ca noi e gunoi”.

Ţara este mai polarizată ca niciodată după 1989. Întregul discurs public este pecetluit de o sumă de dihotomii între “ei” şi “noi”: “corupţii” şi “corecţii”, “infractorii” şi “curaţii”, bătrânii şi tinerii cărora le este furat viitorul, cei care muncesc şi “asistaţii”.

Cele mai multe dintre aceste izvoare de ură sunt întreţinute artificial de politicieni cărora situaţia le convine, deşi sapă tot mai mult falia dintre cele două Românii.

Un guvern care blochează vocile critice cu poliţie şi jandarmi

OPINIE/ După 29 de ani: cât de libere sunt alegerile libere? Jurnalista Alexandra Nistoroiu face o analiză la rece asupra felului în care România s-a scindat între ”cei buni” și ”cei răi”, iar politicienii jonglează cu ura

Iași, 9 mai 2019 / Foto: Eli Driu

Au fost destule momente în care a părut că ne întoarcem în timp, înainte de 1989. Duminică, PSD a închis oraşul Târgovişte pentru ca ultima lor adunare din campania pentru europarlamentare să nu fie deranjată de voci incomode din partea adversarilor politici, cum se întâmplase la Iaşi.

Mai mulţi şoferi au fost opriţi la intrarea în oraş şi nu li s-a permis să circule mai departe până când nu spuneau parola. A fost un abuz ruşinos pentru o ţară europeană.

În urmă cu nouă luni, pe 10 august, guvernul condus de acelaşi partid pusese jandarmii să gazeze oamenii adunaţi să protesteze în Piaţa Victoriei.

Îndemnurile la vot, bazate pe frică şi scenarii apocaliptice

Dincolo, opoziţia are un discurs tot mai radical, care lasă tot mai puţin loc de incertitudini, nuanţe şi discuţii “across the aisle”.

Trăim aceste alegeri înconjuraţi de îndemnuri la vot, făcute de partide de opoziţie, ONG-uri sau persoane fizice, şi mai toate sună undeva între ameninţări şi anunţuri de catastrofă iminentă. Mai subtil sau mai puţin subtil, chiar şi îndemnurile la vot care se pretind a fi apolitice îţi spun cu cine să (nu) votezi.

“Cine nu votează nu contează” proclamă numeroase voci, de parcă libertatea alegerii nu implică şi libertatea de a nu face nici o alegere.

Din tabăra opoziţiei plouă cu scenarii apocaliptice ce vorbesc despre ţara confiscată şi încătuşată de partidul aflat la guvernare. Dar apocalipsa a fost vestită de-atâtea ori, încât oamenii au obosit să mai creadă în ea.

Oameni huiduţi şi umiliţi public pentru opţiunea lor politică

Într-o democraţie relaxată, după vot, poţi împărţi o bere cu oameni care au votat diferit de tine. Într-o democraţie încrâncenată, oamenii sunt huiduţi, la propriu şi la figurat, pentru opţiunea lor politică.

Cel mai strident s-a întâmplat la mitingul PSD de la Iaşi, unde o parte din protestarii anti-PSD au aruncat cu bancnote de un leu către pesedişti. Tot atunci, Cosette Chichirău, parlamentar de Iaşi, comenta pe pagina oficială de Facebook: “Protestatarii de la Iaşi le-au oferit găleţi, ulei şi bani pesediştilor şi jandarmilor. Asta este limba pe care ei o înţeleg”. Cu alte cuvinte, un deputat de Iaşi spunea că jumătate din circumscripţia electorală care a trimis-o în Parlament răspunde doar la mită electorală.

De altfel, întregul spaţiu public a fost virusat de sentinţe umilitoare la adresa participanţilor la miting. Sărăcia lor a devenit o vină, o ruşine în gura celor care promit să se bată pentru o Românie mai bună, politicieni sau simpli cetăţeni.

A avea o opţiune politică diferită pare o crimă în această Românie mai bună. Iar intoleranţii sunt tot mai vocali de ambele părţi ale unei Românii care încă n-a învăţat că democraţia începe când respecţi dreptul la opinii şi alegeri diferite ale celuilalt şi nu-l condamni pentru ele.

Temele europene înlocuite de teme false, în discursurile politicienilor

În campania electorală pentru europarlamentare, nimeni nu vorbeşte cu adevărat despre ceea ce vor face, odată aleși, parlamentarii europeni.

De pe scena amenajată la Târgoviște, Dragnea rezumă mesajul partidului său într-o frază incorectă gramatical: “Tot timpul PSD-ul dă, Iohannis și ai lui ia”.

Cu o săptămână înainte, la Timişoara, Dacian Cioloş vorbea despre schimbarea Constituţiei, despre cum “asistenţa socială finanţează jocurile de noroc şi alcoolismul” – un mit uşor demontabil cu cifre, şi îl ataca pe Iohannis pentru numirea Vioricăi Dăncilă ca prim-ministru, fără să indice vreo alternativă valabilă.

Temele europene le-am lăsat europenilor; partidele, şi vechi, şi noi, sunt mult mai ocupate cu teme interne, jumătate false, şi atacuri la persoană, mizând pe faptul că aşa se câştigă voturi în România.

Alegerile libere sunt alegeri informate

 Maturitatea unei democraţii o dă nivelul dezbaterii publice. Într-o democraţie matură, cetăţenii ştiu ce votează şi sunt informaţi de o presă puternică, una care ştie să tragă la răspundere, nepărtinitor, fiecare politician pentru funcţia sau promisiunile pe care acesta şi le asumă.

Când declaraţiile politicienilor sunt doar transcrise şi folosite pentru titluri atrăgătoare, când temele false sunt lăsate în prim-plan în defavoarea celor care chiar îi dor pe oameni, prima care pierde e democraţia.

Alegerile libere sunt alegeri informate. Or, alegerile vor fi cu adevărat informate abia atunci când jurnaliştii vor învăţa să ia la puricat şi să demonteze orice declaraţie fără acoperire a oricărui politician, indiferent din ce tabără vine acesta. Atunci când limitele dintre jurnalism şi activism vor fi trasate limpede, iar când marile trusturi de presă nu vor mai fi aservite politic.

Până atunci, după 29 de ani de democraţie, România rămâne o societate fără cultură politică. Aici votăm oameni, nu partide; votăm atacuri la persoană, nu programe şi politici; şi cunoaştem foarte puţin mecanismele instituţionale prin care cetăţenii pot participa la viaţa cetăţii. Alegerile din 2019 nu sunt suficient de libere.

Foto: INQUAM Photos / Octav_Ganea

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News