Opinie Dură A Lui Ovidiu Hațegan: Secuimea, Etern Proiect De Mini-țară. În Timp Ce Vorbesc Despre Autonomie, Baronii UDMR Concentrează Banii Alor Lor în Câteva Mâini!

Indiferent cât s-a plictisit această idee printre miturile urbane, ea este crezută încă și povestită cu aceeași siguranță de foarte mulți ani, mai ales de non-ardeleni și mai ales de oameni care n-au călcat vreodată prin misterioasa Secuime, unde majoritatea nu știe exact ce se întâmplă.

Bazându-se pe asta, negustorii de idei de la UDMR scot din când în când la bătaie argumentul argumentelor, sperietoarea sperietorilor și speranța speranțelor (depinde de ce parte a tejghelei te afli): autonomia.

Autonomia este singura idee politică pe care au fost capabili să o emită liderii maghiari, în aproape 30 de ani de complicități cu puterea de la București, oricare ar fi fost ea.

Politicienii maghiari nu promit locuri de muncă, pentru că flutură autonomia

Șefii UDMR nu simt nevoia să promită autostrăzi, locuri de muncă, fiscalitate responsabilă, corectitudine în administrație și multe altele, pentru că au la îndemână cheia succesului, fluturatul autonomiei, idee care le-a asigurat victoria la fiecare rând de alegeri. Cum s-ar spune, un proiect de minițară. Cel puțin așa își imaginează ei.

De fapt, oricât de sătui ar fi de ideea autonomiei ca pansament pentru orice rană reală sau imaginară ar avea, maghiarii continuă să voteze disciplinat cu partidul etnic, pentru că nu au alternativă. La fel cum clujenii nemulțumiți de autobuzele urbane nu pot lua (încă) metroul, pentru că nu există, nici maghiarii nu pot vota cu altcineva. Sunt clienți captivi.

UDMR a făcut în secuime ceea ce a făcut PSD sau PNL în București

Asta nu înseamnă că nu își doresc altceva. După aproape 30 de ani de autonomie de facto, rezultatele sunt dezastruoase. De ce de facto? Pentru că în toți acești ani, UDMR a încălecat administrațiile locale din județele, orașele și comunele majoritar maghiare, la fel cum s-a aflat, într-o formă sau alta, la guvernare, la București.

Sub linie, rezultatele sunt dezastruoase. Deși extraordinar de frumoase, județele din Secuime sunt printre cele mai sărace. Dincolo de statistici, este bine de știut că averea locală se concentrează în mâini puține, conectate direct la UDMR.

O mică politicocrație decide tot, de la angajările în administrație, promovări, până la zona de afaceri. Instituțiile publice sunt locuri împânzite de dinastii funcționărești, unde nici un tânăr nu poate promova fără sprijinul UDMR.

Dacă în alte județe, grupările de putere au mai alternat pe parcursul anilor, în cele din Secuime, nu. Mafia locală nu a trebuit să lupte cu nimeni, decât poate cu locotenenții înfometați din interior. În plus, au fost lăsați în pace, de dragul echilibrelor guvernamentale, dovadă dosarele de corupție din zonă. Care dosare? Exact!

În tot acest timp, maghiarii de rând au aceleași probleme ca și românii de rând.

Și ei învață greu să butoneze WhatsApp si messenger pentru a putea vorbi cu copiii plecați la muncă în străinătate, și ei își numără atent banii pentru utilități și mâncare, și ei poartă ani la rând aceleași haine și tot ei își găsesc al naibii de greu un loc de muncă.

Falimentul administrativ, economic și politic nu pierde nimic din sensul său, la traducerea din română în maghiară.

Așa că atunci când prietenul prietenului mai merge la shopping în Secuime, ar fi bine să nu se indigneze dacă este întâmpinat cu “Tessék”. Realitatea e aceeași, și de o parte, și de alta a tejghelei.

Foto principala: Hepta / Inquamphotos