ComenteazăÎntr-un interviu dat cotidianului Adevărul în 2013, istoricul și eseistul Lucian Boia spune că îl „deranjează miniciuna ca mit fondator al României moderne”.
Aflăm, după 29 de ani de la Revoluție și după șase ani de la respectivul interviu că însuși Lucian Boia și-a oferit dreptul de a-și fonda scrierile moralizatoare pe o minicună. Timp de 16 ani a fost turnător al Securității, pentru că nu crede „că ar fi fost o idee bună să refuz”.
Recunoaștera colaboraționismului de către Lucian Boia vine la
puțină vreme după ce CNSAS a găsit documente care îl plasează pe fostul
președinte Traian Băescu în acceași tabără a turnătorilor la Securitate.
Ca să nu mai spunem că încă nu s-a așternut praful peste
documentele care dovedeau că fostul procuror general al țării, Augustin Lazăr,
a pus și el umărul său de nădejde la menținerea în închisoare a deținuților
politici, în penultmiul deceniu al regimului.
În timp ce studenții maghiari porneau revoluția din 1956, pentru
a fi, mai apoi, măcelăriți pe srăzile Budapestei de căre armata sovietică, în
timp ce în Cehoslovacia tancurile rusești și aliate îi alergau pe reformiști,
elitele României tăceau complice.
În timp ce intelectuali cehi semnau Carta 77, intelectualii
români semnau note informative.
În timp ce muncitorii de pe șantierul naval din Gdansk declanșau
revolta Solidarității, marianrul Băsescu se întorcea în port pentru a-și
continua activitatea de turnător începută în studenție.
De ce e România altfel? Și de asta
Legea prost croită face, astăzi, diferența între simpli
colaboratori ai Securităii și colaboratori ai Securității ca poliție politică.
Dar nu cred că voi obosi să spun asta: Securitatea a fost poliție
politică și atât.
Nu s-a ocupat cu nimic altceva. De hoții, de infracțiuni
economice și de moravuri se ocupa Miliția. Securitatea nu se ocupa decât de
identificarea și aducerea la tăcere a „elementelor dușmănoase“ oridânduirii
comuniste.
Din nefericire, nu avem instrumente care să ne apere de impostura
așa-ziselor instanțe morale post 1989. În fața acestor indivizi care au pus
falsul la temelia României de azi nu putem reacționa decât cu dezamăgire și
tristețe.
Despre Traian Băsescu s-a scris în presă de mai multe ori că ar
fi fost colaborator al Securității. Doar că SRI a stat, cum se exprima un alt procuror
celebru, „cu fundul pe dosare“. Așa că acuzațiile de colaboraționism nu au
putut fi dovedite decât cu mărturii ale unor surse care nu au avut curajul să
meargă până la capăt, până la asumarea identității și credibilizarea finală a
informației.
Dar, iată, informația era reală. În ciuda faptului că Traian
Băsescu a negat-o vehement, în nenumărate rânduri.
Și, totuși, Traian Băsescu nu va păți nimic
La fiecare candidatură din ultimii 20 de ani, Traian Băsescu a
completat o declarație pe proprie răspundere prin care a spus că nu a colaborat
cu Securitatea. Faptul că a colaborat îl transformă într-un cetățean care a
comis un fals în declarații. Poate scăpa doar cu o amendă.
Își va vedea liniștit, în continuare, de hăhăieli și va găsi, cu
siguranță, alte sute de mii de cetățeni care să-l voteze pentru a-i rotunji
pensiile cu salariul de europarlamentar.
Dacă n-ar fi murit oameni din cauza Securităii, dacă zeci de ani
aceasta nu ar fi instaurat un regim de teroare criminală, ne-am puta uita la
foștii colaboratori întrebând cu relaxare: „Și ce dacă?“.
Dar pentru că Securitatea a fost o ditamai roata în agrenajul imperiului răului, n-ar trebui s-o facem.
Citește și:
Turnat de Băsescu la Securitate: „O fi făcut-o din spirit civic”