ComenteazăDe ce nu e bine ca guvernul să abuzeze de ordonanțele de urgență?
Din două motive: unul este acela că principalul rol în legiferare
îl are Parlamentul, al doilea este că ordonanțele de urgență elimină dezbaterea,
tocmai prin pretinsul lor caracter de urgență.
De ce totuși, de 30 de ani aproape, guvernele României abuzează
de ordonanțele de urgență? Pentru că Parlamentul se mișcă greoi, ar fi un
răspuns, dar nu este cel real. În general, partidul aflat la guvernare, sau
tehnocratul, vrea să treacă rapid anumite legi, fără dezbatere, fie pentru a remedia
niște probleme reale, fie pentru a servi niște interese care nu trebuie, după
capul lor, supuse dezbaterii.
Oricum, ar trebui să reținem că principala problemă a
ordonanțelor de urgență este lipsa dezbaterii reale.
Iar dezbaterea, oricât de dureros de dezlânată ar putea fi
câteodată, ar trebui să fie baza legiferării în democrație.
Nu este, din păcate.
Bun, am avut și un referendum consultativ, iar poporul și-a dat cu părerea că nu e bine ca guvernul să dea OUG-uri în materie de infracțiuni, pedepse și organizare judiciară. Că asta ne durea cel mai tare. În rest, a rămas ca înainte. Codul administrativ a fost adoptat prin ordonanță de urgență, legea alegerilor locale a fost modificată prin OUG.
Dar mai rea decât o ordonanță de urgență este o lege care nu este
supusă dezbaterii reale.
Dar avem noi așa ceva în România? Da, sigur, e plin Monitorul
Oficial.
Ultima astfel de lege, votată pe repede-înainte (încă nu a fost
promulgată), este “Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative
în materie electorală”.
Pe 19 iunie, președintele României a anunțat că un grup de lucru
de la Președinție, alcătuit din experți nenumiți, deci anonimi, a elaborat mai
multe propuneri pentru modificarea legilor electorale. Pe 3 iulie, modificările
la legile electorale ieșiseră din Parlament spre promulgare, după votul Camerei
Deputaților.
Deși președintele României nu are, conform Constituției, dreptul
la inițiativă legislativă, modificările impuse de domnia sa s-au votat în doar
14 zile, nici măcar toate lucrătoare.
E inutil să mai spunem că nu a existat deloc dezbatere publică pe
marginea acestor legi, că nu s-a respectat nici măcar termenul legal de 30 de
zile cât ar fi trebuit să fie supusă dezbaterii publice.
Dar, hei, e OK, e pentru o cauză bună. Iar dacă e pentru o cauză bună, nu mai este nevoie de dezbatere.
Așa s-a întâmplat cu legile prin care România a decis achiziția
de armament în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro. Nu s-a dezbătut
nimic. În unele cazuri nu s-a făcut nici măcar licitație.
Le promisesem oamenilor ălora, venea scadența, așa că legile au
fost discutate dimineață în comisii și votate după-amiaza în plen.
Dezbatere, participarea opiniei publice la discuții? Ei, haideți…
La fel s-a întâmplat și în cazul legii off-shore și, respectiv, a
cedării gazelor naturale ale Românei. Dezbatere? Nu. Cum am zis, dacă e pentru
o cauză bună…
Cine decide care sunt cauzele care merită dezbătute și care nu?
Poate că n-ar trebui să decidă nimeni și să le dezbatem pe toate, așa cum zice
legea. Dar parcă hotărâsem că pentru cauze bune nu mai aplicăm legea…
*Parafrază a replicii: “Fără poezie, viața e pustiu!“, rostită de Ștefan Mihăilescu Brăila în “Secretul lui Bacchus“
Citește și:
OPINIE | „Am ales să fiu român”. PAH, despre diferențele dintre românii din țară și cei din diaspora