Unități anonime, dar perfect recognoscibile prin îmbrăcămintea neagră, cu cagule, măști și ochelari de schi sau de înot de culoare neagră, distrug fațade de instituții de stat și simboluri corporatiste, atacă polițiști și vandalizează mașinile forțelor de ordine, mobilierul stradal, fără ca ulterior să revendice ceva, sau măcar să fie prinși.

După atac, indivizii își schimbă ”uniforma” și se îmbracă colorat, confundându-se cu mulțimea adunată să vadă spectacolul vandalizării propriului oraș.

Cooperarea și coordonarea europeană operativă în intelligence – primul pas spre țintirea anarhiștilor

Fenomenul este cunoscut de aproape 40 de ani. El rezistă oricăror forțe polițienești sau de intelligence, care caută de zeci de ani să dezintegreze  acțiunile agresivilor huligani în negru, peste tot în lume.

În Europa, pe lângă EUROPOL – care centralizează informațiile obținute de la structurile polițienești ale statelor membre – există acum două structuri, relativ restrânse, care culeg informații sensibile despre mișcări anarhice insidioase: Divizia de Informații Militare a Statului Major al Uniunii Europene și ”IntCent” (Centrul de Informații). Ultima structură este condusă de Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, și lucrează pe surse deschise, pe reprezentanțe în străinătate ale Uniunii Europene și pe informații împărtășite de serviciile de stat pentru a propune analize strategice.

Ultimul asalt al ”vestelor galbene” de la Paris a ”beneficiat” de inserarea, printre obișnuiții purtători de veste galbene, a unor contingente de ”Black Blocs”, care deja arată că mișcarea francezilor nemulțumiți de politica lui Macron a deschis naiv calea unui curent mult mai profund: fragilizarea progresivă a oricărei forme de putere, de autoritate, în statul francez.

Președintele Macron – avertizat de ceva vreme de resurecția acestui fenomen coroziv anarhist pe teritoriul național -, a descoperit pretextul electoral, în totul scuzabil, pentru a deveni promotorul creării comunității de informații europene.

În primele zile ale lui martie 2019, la Paris, președintele Franței a inaugurat ”Colegiul European de Intelligence”, un centru de strângere a informațiilor prin activități de spionaj, provenite de la peste 70 de entități informative, reprezentând domeniile de securitate și intelligence ale țărilor membre UE.

Tranșant, Macron a arătat cu degetul spre serviciile de informații, care au o problemă cât casa: reapariția mișcărilor agresive ”Black Blocs” în întreaga Europă și, de câteva săptămâni, pe străzile din Paris, ilustrează convingător acest lucru.

Deși europenii au instrumentele de analiză a informațiilor, ceea ce lipsește este feedback-ul și, mai ales, schimbul de informații cu factorii de decizie politică. Cauzele sunt multiple: o neîncredere reciprocă între state, între agențiile de intelligence și între agențiile de intelligence și beneficiarii legali, politicienii cu decizie pe chestiuni privind securitatea națională.

Propunerea lui Macron are în vedere nașterea unei culturi europene comune de informații.

Reprezentanți și chiar directori din serviciile naționale pot lua cursuri în mai multe universități din Europa și de ce nu, să fie plasați într-un serviciu sau altul. “Nu avem de ales, decât să ne unim forțele dacă dorim să obținem autonomia noastră strategică și în cele din urmă adevărata noastră suveranitate”, a declarat Emmanuel Macron, la inaugurarea Colegiului.

Ce este anarhismul ”Black Blocs”?

Întâi de toate, este o tehnică de manifestare violentă, directă, în stradă, în îmbrăcăminte complet neagră și cu fața acoperită de o mască. Indivizi anarhiști se grupează și regrupează efemer, definindu-se ca atare.

Grupurile nu au un lider, și nu au nici membri, asumați ca atare. Fiecare manifesă din voință proprie, dar asta nu împiedică o solidarizare de moment. Prima funcție a unui astfel de grup este să se exprime anarhic și radicalizat, imediat ce intră în mijlocul unei manifestații civice. Infiltrarea dă posibilitatea și altor militanți să intre în masa de revoltați, ceea ce le asigură acestora o solidaritate politică și le oferă protecție prin anonimat. Este cu atât mai dificil pentru forțele de poliție să țintească sau să rețină un individ anume, din mulțimea violentă.

Mișcările ”Black Blocs” funcționează egalitar, în deplină libertate de acțiune. Structura proprie, independentă, precum și deciziile pe care participanții le iau sunt non-autoritare și non-ierarhice. Nu toți participanții la inițiativele anarhice sunt violenți. Doar unii vor ataca forțele de ordine, sau vor degrada mobilierul urban, ori simboluri capitaliste. Alții pot lua rolul de infirmieri în cadrul grupului, în timp ce alții merg în recunoaștere sau asigură conexiuni de moment cu alte grupuri.

Primele manifestări de tip ”Black Blocs” au apărut în Berlinul de est, în iarna anului 1980, când poliția a evacuat cu brutalitate un întreg cartier de persoane, care locuiau în zeci de clădiri abandonate. Locuitorii duceau o viață colectivistă şi anti-culturală. Hotărâți să își apere locuințele, acele mulțimi au format primele inițiative de tip ”Black Blocs”.

Așa a început totul: printr-o mișcare inițială intitulată de poliția berlineză drept „Autonomen”. Mișcarea promova o autonomie absolută, în raport cu orice instituţie publică (fie de stat, fie partide politice, fie sindicate). Acțiunile au degenerat în lupte de stradă cu forțele polițienești. Prima denumire, dată de  autoritățile germane anarhiștilor a fost ”Schwarzer Block”.

Termenul consacrat astăzi, ca ”Black Blocs”, a apărut pentru prima dată în 1991, în Statele Unite ale Americii, când manifestanți îmbrăcați în negru au protestat împotriva războiului din Irak.

În 30 noiembrie 1999, a avut loc așa-zisa ”bătălie de la Seattle”, cu ocazia conferinței Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).  Acțiunile violente ”Black Blocs” s-au insinuat violent în manifestanțiile antimondializare (anti-globalizare), și au atacat sucursale de bănci și ale magazinelor ”Gap”, ”Levis”, ”McDonalds”. Acțiunile deosebit de brutale au fost intens mediatizate, ceea ce a dus la cunoașterea la nivel mondial a mișcării ”Black Blocs”.

Pe 20 și 21 iulie 2001, la „Summit-ul G8′ de la Geneva, confruntări deosebit de violente au opus ”Black Blocs” și alte manifestații, cu poliția locală. Evenimentele au luat o turnură dramatică, după ce un manifestant italian a fost împușcat mortal de un polițist.

Pe 4 aprilie 2009, a avut loc așa-zisa ”bătălie a Rhin-ului”, cu prilejul ”Summit-ului NATO” de la Strasbourg, care a provocat cele mai mari distrugeri din istoria anarhistă a ”Black Blocs”, vandalizările producând pagube de 100 de milioane de euro.

Termenul de ”anarhie” este folosit de presă și de guverne pentru a caracteriza o revoltă, o dezordine socială. De fapt, în cazul fenomenului ”Black Blocs”, termenul mai precis, pentru a defini o situație unde nu există autoritate, nici lege, unde diferendele se reglează doar prin violență fizică pură, este  ”anomie”.

În timp, mișcarea ”Black Blocs” a fost prezentă la marile evenimente ale organizaţiilor internaţionale care au legătură cu politica neo-liberală, sau cu globalizarea – ”Summitul Americilor”, de la Quebec din 2001, de exemplu, ori ”Summit-ului G-20”, de la Toronto (2010), ori mișcarea OCCUPY din Roma, sau Londra.

De ce nu pot fi prinși  ”Black Blocs” de forțele de ordine?

Imediat după ce produc asaltul stradal, ”Black Blocs” dispar în peisaj. Nu au locuri de întâlnire, nici trasee prestabilite. Celulele se structurează la întâmplare, în clădiri pe care le părăsesc ulterior în mare viteză. Astfel, indentificarea sau supravegherea pe o perioadă mai lungă de timp este practic imposibiliă.

Într-un manifest asumat în 2012, – „Manifestul Careului Negru” -, anarhiștii ”Black Blocs” se prezentau drept studenţi, muncitori, şomeri plini de mânie. Persoanele pot fi anarhişti, ori comunişti, ecologişti sau feministe extremiste, care urăsc orice autoritate sau ierarhie. Fără un lider desemnat, anarhiștii nici nu doresc să aibă vreunul. Își doresc să nu mai existe ”stăpâni ai lumii” și știu deja că autoritățile se tem de măștile lor. ”Noi vom oferi un chip mişcării de rezistenţă. Punându-ne măştile, afişăm unitatea mişcării: ridicând vocea în stradă, ne vom face auzită mânia împotriva puterii fără chip…”, a fost mesajul printat pe mii de de măşti distribuite participanţilor la ”Carnavalul împotriva Capitalismului”, din iunie 1999, care a dus la devastarea cartierului financiar ”The City”, din Londra.

”Black Blocs” se organizează în celule de 3-10 persoane, pe baza încrederii și prieteniei. Fără șef, fără ierarhie, fără rețea, celulele sunt practic imposibil de depistat sau de controlat.

Blocadele, ocupările de imobile abandonate, acţiuni clandestinde cu unități de 5-25 de persoane, indivizi în haine și măști negre distrug de bunuri, vandalizează, sparg tot ce le iese în cale, incendiază mașini de poliție și se bat feroce cu polițiștii și jandarmii. Aruncă cu beţe, lovesc cu ciocane și leviere, lansează proiectile. Au veste blindate, căşti sau măşti de gaze, știind la ce să se aștepte.

Inspirați de ”părintele anarhismului”, rusul Bakunin, și de ”Comuna din Paris – 1871, ”Black Blocs” propagă anarhia prin era tehnologiilor informaționale și a ”satului global”

O dată cu forumurile social-media, răspândirea acestui fenomen anarhic extrem de periculos pentru societățile moderne deschise este o realitate cu care ne confruntăm zi de zi.

Organizați para-militar, ”Black Blocs” pot reprezenta un debușeu, o descătuşare a nemulţumirilor sociale legitime, la un moment dat. Este vorba de o revoltă extremă anti-sistem, menită să aneantizeze integral statul, văzut ca formă socială anacronică. Teoreticieni ai anarhiei, de genul rusului Mihail Alexandrovici Bakunin, se întâlnesc cu experimente occidentale afine – ”Comuna din Paris (1871)” și duc la extrem protestul anti-stat, anti-capitalist, până în zilele noastre.

Franța – națiunea care experimentează anarhismul ”Black Blocs”, la pachet cu violențele ”vestelor galbene”

Pe 16 martie 2019, au avut din nou confruntări violente între forţele de ordine şi participanții la protestele din cea de-a 18-a sâmbătă de manifestaţii ale ”vestelor galbene”.

Printre cele 8.000 de ”veste galbene” pe Champs-Élysées, au fost infiltrați cel puțin 1.500 de ”Black Blocs”, dar și indivizi ultraviolenţi – a susținut ministrul de interne francez.

Mai mult, se apreciază că la violențele de la Paris au fost prezenți huligani veniți și din alte țări pentru a provoca dezordine în capitala Franței.

Gaze lacrimogene, fumigene, tunuri de apă au forțat cortegiul violent din Piața Arcului de Triumf, unde au avut loc confruntări. Au fost sparte vitrinele magazinelor de lux, care au fost și jefuite, au fost incendiate chioșcuri de ziare și sediul unei bănci. Unul dintre cele mai scumpe restaurante de pe Champs-Élysées a fost vandalizat.

Situația este tensionată și primejdioasă în Franța, expusă unui val de violențe care nu se mai termină. Protestul de sâmbăta trecută a fost anunțat ca un ultimatum pentru președintele Emmanuel Macron, ținta fiind și Palatul Prezidenţial, susțin ”vestele galbene”.

Pericolul din Franța ne privește pe toți, ca europeni. El este instrumentat acum de mișcările para-militare ”Black Blocs”, care au luat naștere de mult timp, peste tot în lume, pentru a răsturna lumea.

Națiunile europene sunt obligate să își angajeze structurile de intelligence într-un efort de cooperare nu numai în materie de informații, ci și de acțiuni operative.

Scopul?

Demantelarea – cât timp încă nu este prea târziu -, a acțiunilor violente generate de nemulțumiții de tot și de toate, cei care anunță domnia unui haos social, declanșat chiar din interiorul celor mai evoluate societăți occidentale – anarhiștii ”Black Blocs”.

Citește și:

Urmărește-ne pe Google News