Pe 20 mai, președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Werner Iohannis, organizează evenimentul „30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului”.
Pe 20 mai se împlinesc fix 30 de ani de la 20 mai 1989.
Din câte ne învață cărțile de istorie, altceva nu s-a mai întâmplat pe 20 mai 1989.
Nu a avut loc niciun eveniment legat de Revoluția Română din Decembrie 1989, care, după cum îi spune și numele, a avut loc în decembrie 1989, la șapte luni distanță de luna mai.
Și, totuși, de ce a ales președintele această dată pentru a marca un eveniment atât de important în istoria noastră recentă? Nu cred că știe nimeni. Dar pare, totuși, că domnul Iohannis se cam grăbește.
Pe 20 mai rămân 6 zile până la alegerile europarlamentare și până la referendumul despre nimic. Pur și simplu, pentru că președintele țării vrea să dea o mână de ajutor partidului care l-a propulsat în funcție, luna decembrie se dă de trei ori peste cap și devine luna mai. Așa se face, nu?
Anul trecut am lălăit-o cu Centenarul, prost și fără rost, 12 luni. N-a fost nimic glorios în asta. Mult festivism de prost gust și o amărăciune enormă, datorată și faptului că cel puțin două teritorii care au întregit România în 1918 nu mai fac, azi, parte din țara noastră.
Dar asta nu i-a împiedicat pe politicieni să fie sforăitori, marțiali și importanți.
După ce, în ultimele luni, președintele s-a făcut scut în fața unui colaboraționist al regimului comunist, după ce, acum doi ani, l-a decorat pe un fost turnător al Securității, cu aceeași pompă inutilă, astăzi, fostul primar al Sibiului se grăbește să sărbătorească Revoluția cu șapte luni mai devreme.
Pentru că poate și pentru că asta îl ajută, crede domnia sa, să obțină mai multe voturi.
Lipsa asta de respect față de istorie, față de adevărurile ei, poate uimi un cetățean normal. Nu și un român care și-a petrecut aici ultimul sfert de secol.
Dacă ai stat aici suficient de mult, nu mai ai de ce să te miri. Nu poți decât să te uiți dezamăgit la astfel de distorsiuni istorice și să-ți spui: „Bine, mă, atât s-a putut! Poate data viitoare…”.
Citește și: