În editorialul său din Cațavencii, Mircea Dinescu scrie că, în 1941, sublocotenentul (pe atunci) Mircea Ionescu Quintus s-a oferit să execute o tânără de 16 ani, acuzată că ar fi aprovizionat cu mâncare partizanii ucraineni din Transnistria, tânără pe care soldații români din plutonul de execuție refuzaseră să o împuște.
Ulterior apariției editorialului, Dinescu a detaliat pentru ziaristul Bogdan Tiberiu Iacob, povestind că acuzația, ce duce cu gândul spre faptele unui criminal de război, provine din declarația unui ofițer veteran, fost camarad de front cu Mircea Ionescu Quintus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Aproximativ prin 2002, în timp ce Quintus se lupta în justiție pentru a obține patalama că nu a făcut poliție politică pe vremea comuniștilor, veteranul camarad de front s-a prezentat la CNSAS și a cerut să facă respectiva declarație despre trecutul mai puțin cunoscut al lui Mircea Ionescu Quintus. Ce s-a întâmplat mai departe cu declarația știm: nimic.
Este prima dată când apar, public, astfel de informații, iar Dinescu spune că mai multe detalii ar putea furniza Germina Nagâț, încă membră a Colegiului CNSAS.
Mircea Ionescu Quintus a fost un vajnic turnător al Securității. La începutul anilor 2000, Ticu Dumitrescu i se adresa public lui Quintus: “Domnule Quintus […] vreau să vă spun, în calitate de cercetător, și regret că o fac, că dumneavoastră ați fost un informator cu renume al Securității. V-am numărat, dacă nu greșesc, 188 de note informative. Și astea sunt numai cele care s-au păstrat“.
Spre deosebire de alți foști deținuți politici, Mircea Ionescu Quintus a avut, în anii terorii comuniste, o carieră de avocat plină de succes, dublată de una de epigramist celebru.
În același timp, își turna la securitate atât clienții pe care-i avea ca avocat, cât și colegii epigramiști.
Ca avocat și-o fi salvat câțiva clienți, dar pe unii i-a băgat direct în închisoare prin turnătoriile sale. Totuși, în ciuda numărului mare de turnătorii, a obținut în instanță un verdict de necolaborare cu Securitatea ca poliție politică. Pentru că nu s-ar fi găsit în dosarul scris nici un angajament semnat de domnia sa. Dar se găsiseră, pe microfilme, două astfel de angajamente.
Oricum Securitatea a fost eminamente poliție politică și nimic altceva, iar portița asta de scăpare strecurată în lege este fix invenția unor politicieni și parlamentari cum a fost și domnul Quintus, extrem de interesați să-și ofere o plasă de siguranță.
Quintus a fost decorat de Ion Iliescu, în 2002, cu Steaua României în grad de cavaler, iar în 2017 a fost decorat de Klaus Iohannis cu Steaua României în grad de ofițer.
Traian Băsescu l-a avansat, în 2009, la gradul de general de brigadă în retragere, iar în 2017 Klaus Iohannis l-a avansat general-maior cu două stele în retragere.
La înmormântarea sa, din septembrie 2017, Mircea Ionescu Quintus a avut parte de onoruri militare, așa cum au avut și Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu, alți doi colaboraționiști notorii decorați cu Steaua României.
Chiar dacă acuzațiile lui Dinescu trebuie atent cercetate de către specialiști, faptul că Mircea Ionescu Quintus a fost menținut ca președinte de onoare al PNL până la sfârșit vorbește mult despre onoarea politicienilor români, atât de dispuși să ascundă adevărul istoric atunci când e vorba despre unii de-ai lor.
Citește și: