ComenteazăPe 25 aprilie, atunci când a anunțat referendumul prezidențial, Klaus Iohannis spunea: „Dacă românii vor veni la vot și vor spune că nu sunt de acord cu PSD, atunci noi avem un mandat să acționăm. Imediat, a doua zi!”.
A doua zi. A doua zi a fost 27 mai. Azi suntem în 19 iunie. A trecut
aproape o lună. Președintele “au acționat”, după care s-au plictisit.
Nu știu dacă ați observat această nuanță din discursurile
prezidențiale. Dar ea există. Președintele amestecă pluralul nepotrivit al
majestății cu singularul autocratic. Deși Constituția nu-i permite nici una,
nici alta. “El“ nu permite, asta, atunci când nu vorbește despre noi, românii,
care suntem împotriva unui anume partid.
Din când în când, Președintele pare că ar vrea câte ceva: să-i
ia aghiotantul paltonul înainte să se urce în mașină, să-i plătească românii
campania electorală pentru PNL, să fie lăsat în pace, ca să poată gândi profund
la viitoarele cărți pline de platitudini. Alteori, Președintele vrea mai mult
decât îi poate oferi clasa politică. Numai că așteptările sale de la clasa
politică sunt minimale. EL vrea un guvern al domniei sale. Or clasa politică
are cu totul și cu totul alte interese.
Asemenea campaniei înșelătoare desfășurate înainte de
referendumul pentru Brexit, alegătorii români au fost targetați și mințiți. Li
s-a spus că, dacă votează la europarlamentare, se schimbă guvernul. A fost o
minciună. Una flagrantă.
Da, guvernul se putea schimba după alegerile europarlamentare, dar numai prin moțiune de cenzură. Care a fost marți. Și n-a trecut. Ooops.
Era și nu era clar că moțiunea va trece sau nu. Nu suntem
toți analiști medaliați ca să știm asta cu mult timp înainte. Putem însă să ne
gândim că o retragere de la guvernare a PSD, în mijloc de mandat guvernamental,
nu ar ajuta decât PSD, care s-ar putea victimiza, care ar putea arunca vina
eșecurilor economice viitoare pe umerii altora. Și, poate, ar câștiga din nou
legislativele din 2020.
În urma moțiunii, îndoielnic susținută public de unii membri
ai Opoziției, PSD rămâne la guvernare. Cel puțin până înainte de locale. Dar,
mai sigur, până la termenul legal al legislativelor din 2020.
Pentru ei este un joc. Și, am mai scris asta, numai joc nu
este viața noastră, pe care noi o luăm în serios.
Ei, poate, vor “alterna la putere“. Moțiunea de marți a fost
doar un mod de a le arăta alegătorilor care au votat altceva că ei își
îndeplinesc promisiunile.
De fapt, promisiunile față de alegători nu contează. Singurele promisiuni care contează sunt cele pe care și le fac între ei, acelea de a perpetua, de la nimicnic la nimicnic, puterea. Între timp, se mai organizează și focuri de artificii pentru mulțime. Marți, focul de artificii a fost moțiunea. Mâine vor găsi altceva.