Comentează“Și a iesit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: «Dezlegați-l și lăsați-l să mearg㻓
(Sfânta Evanghelie după Ioan).
Iisus făcea minuni, ca aceasta. Învierea lui Lazăr.
Noi însă nu suntem de spiță divină și nu ne este îngăduit să purcedem la PR stunt-uri care ar putea pune bazele unor noi religii. Noi nu trebuie, nu avem datoria, ar trebui să nu vrem să-l înviem pe Lazăr.
Deși Lazăr al nostru nu este nici legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, fața lui nu este înfășurată cu mahramă. Lazăr al nostru este, la aproape 30 de ani de la revoluție, o relicvă. O rămășiță.
Știți stâlpișorii ăia enervanți de pe unele trotuare ale patriei? Ăia care nu ne lasă să parcăm, ca nesimțiții, peste tot pe unde am vrea? Alea sunt bune, sunt OK, ne civilizează. Dar cam asta a fost Augustin Lazăr pentru comunism: un stâlpișor. Nu a avut destul timp pentru a ajunge un pilon, dar s-a zbătut, a dat din coate și a ajuns stâlpișor al unui regim dictatorial.
Augustin Lazăr este, înainte de toate, un om de carieră. Nu neapărat un profesionist, ci un carierist. Că nu este profesionist ne spune el însuși, atunci când declară că nu prea-și făcea treaba ca șef al Comisiei de eliberare condiționată de la Aiud. Semna, cumva, ca primarul.
Dar, semnând așa, neinteresându-l ce semnează și ajutând, ca stâlpișor, regimul, Augustin Lazăr a ajuns departe. Pas cu pas.
Patrick André de Hillerin
Pentru unii dintre noi este inexplicabil cum, după 30 de ani de la Revoluție, avem încă în funcții importante oameni care au fost stâlpișori ai dictaturii. Oameni care în 1989 aveau 18 ani ar putea fi, azi, procurori generali ai României. Fără să fi pactizat o singură clipă cu regimul care a omorât zeci de mii de oameni.
Dar, iată, oamenii care aveau 18 ani în 1989, care erau destul de neatinși și de nepătați, care puteau începe Facultatea de Drept în 1990 nu sunt procurori generali ai României.
Poate nu sunt, pentru că n-au fost îndeajuns de servili, de lingăi, de închizători de ochi la abuzuri. Dar nu-i nimic. Îl avem pe Lazăr. Mort moralicește, legat la mâini și la picioare cu fâșii de pânză, cu fața înfășurată într-o năframă plină cu vopsea întinerindă de păr. Ce om demn, ce bărbat, ce ticălos…
Vino afară, Lazăre. Învie! Fii om, o dată în viață, și dă-ți demisia pentru că ai fost robot când nu trebuia.
Nu, n-o să vedeți. Iisus a murit acum 1986 de ani, iar de atunci minunile sunt din ce în ce mai rare.