ComenteazăNu, pentru că magistrații colaborează la nivel internațional, nu se întrec între ei.
Există, însă, magistrați care reprezintă România în diverse instituții internaționale?
Sigur. Avem un judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Numirea acestuia se face prin vot al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la propunerea Guvernului României, după avizul consultativ al comisiilor juridice din Parlament.
Iulia Motoc, actualul judecător care reprezintă România la CEDO, a fost aleasă de APCE din patru candidați propuși de Guvernul României.
Avem, de asemenea, un judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Camelia Toader. Numirea sa a fost făcută de Guvernul României și votată de reprezentanții statelor membre UE. Iar exemplele pot continua.
În aceste cazuri, însă, vorbim, cât de clar posibil se poate, despre reprezentanți ai României. Despre persoane numite de guvern pentru a ne reprezenta țara în instituțiile respective.
De ceva vreme se vorbește pe un ton dojenitor despre faptul că România este pe cale de a realiza o premieră, prin faptul că nu-și susține reprezentantul în cursa pentru ocuparea funcției de șef al Parchetului European.
Or, în acest caz, ne aflăm într-o profundă confuzie. România nu are un reprezentant în această competiție individuală.
Nici Președinția, nici Guvernul, nici Parlamentul și nici vreo altă instituție românească nu a desemnat/numit un reprezentant al țării noastre pentru a candida la această funcție. Spre deosebire de cei care ne reprezintă în Parlamentul European, n-a existat nici un vot popular care să trimită pe cineva la Parchetul European.
Așadar, România nu are nici un reprezentant.
Da, există un cetățean român care s-a înscris, individual, în această competiție. Dar ca reprezentant al propriei cariere și al propriilor proiecte de viitor. Atât. Suntem obligați noi, toți românii, să susținem această candidatură, ce va fi validată printr-un vot politic în Parlamentul European?
Nu, pentru că noi, prin instituțiile noastre, nu am trimis pe nimeni acolo.
Ca să înțelegem mai bine situația, să luăm alte cazuri de cetățeni români care nu ne reprezintă: unul în Serbia, unul în Madagascar, doi în Costa Rica, doi în Marea Britanie.
Toți aceștia s-au dus în țările respective de capul lor, pe cont propriu, fără a reprezenta oficial România. Ajunși acolo, s-au înscris în cursa pentru statutul de refugiat.
Suntem noi, ca români, obligați să-i susținem în demersurile lor, deși nu ne reprezintă?
Sigur că nu, mai ales că toți au probleme cu legea din România.
Exact la fel stau lucrurile și cu așa-zisul reprezentant al României în cursa pentru șefia Parchetului European. Este vorba despre un cetățean român care s-a înscris pe cont propriu în cursă, un cetățean român care, în țară, a fost destituit din funcție și pentru încălcarea Constituției și, mai nou, are și ceva probleme cu legea, deși, până la orice probă contrarie, este nevinovat.
Așadar, să lăsăm fățărnicia deoparte.
Nu avem obligația nici măcar morală de a-i face să pară buni, deștepți și frumoși pe toți cetățenii români din străinătate, așa cum nu suntem obligați să luăm apărarea concetățenilor noștri care fură, cerșesc, violează, dau în cap sau comit abuzuri.
Dacă cineva vrea susținerea întregii țări ca reprezentant al acesteia, eventual și o galerie condusă din tobă de primarul Boc, atunci să ne arate mandatul care l-a făcut reprezentant al României.
Și ar fi de preferat ca acest mandat să nu fie unul de aducere, de reținere sau de arestare.
Citește și: