În studiourile de televiziune, analiști cu vechime caută, deja, explicații pentru căderea PSD și ascensiunea surprinzătoare a USR-PLUS. Dar problema lor reală în înțelegerea fenomenului este tocmai vechimea prin studiouri de televiziune și încremenirea în proiect. Zilele acestea, prea mulți analizează campania electorală și alegerile pentru europarlamentare cu instrumente de gândire neschimbate de 30 de ani.
E ca și cum ai analiza războaiele din Irak prin prisma tacticilor militare ale lui Hannibal Barca. Pe câmpul de luptă se avansează rapid, mobilitatea e maximă, înaintarea se face cu zeci de kilometri la oră, iar strategii cu bărbi albe strâmbă din nas: „Aaaa, nu așa se face, nu e bine. Aduceți elefanții!“.
Nici nu se închiseseră toate urnele de vot că deja puteai auzi vocile înțelepciunii depășite: „Sigur au fost primari și lideri locali care au trădat, nu au mai mobilizat electoratul PSD!“. Cam asta înseamnă să fii rupt de realitate.
USR-PLUS a obținut aproape același număr de voturi ca PSD, deși, ca organizație, nu se compară cu partidul elefant.
PSD este partidul din România cu cel mai mare număr de membri înscriși. USR și PLUS, împreună, nu ajung, cred, la un sfert. Dar asta nu a contat. PSD are sedii aproape în fiecare localitate, ca să nu mai vorbim de sediile din București și de cele din marile orașe. De partea cealaltă, există municipii capitale de județ unde USR-PLUS nici măcar nu au sediu. Și nici asta nu a contat. A spune că primarii PSD nu au mobilizat populația la vot înseamnă a spune că primarii USR și PLUS au făcut-o. Numai că USR și PLUS nu au nici măcar un singur primar în întreaga țară. Sunt partide înființate după alegerile locale din 2016. Dar nici faptul că nu au primari nu i-a împiedicat să obțină un scor aproape egal cu cel mai mare partid din țară, care domină autoritar administrația locală.
Schimbarea modelului electoral nu s-a petrecut peste noapte, dar de profitat de ea au profitat doar cei care au înțeles-o și, pe alocuri, au provocat-o. Partidele mari au continuat să meargă din poartă în poartă, dar au constatat că multe dintre acestea le sunt închise în nas. Oamenii erau închiși în casă și făceau politică pe rețelele de socializare.
Răspândirea mesajelor în mediul online, insistența, public shamingu-l, toate astea și multe altele au condus la demobilizarea electoratului partidelor tradiționale și la mobilizarea unor oameni care, poate, duminică au votat prima dată.
Acestea sunt doar schimbările vizibile cu ochiul liber și care pot fi enumerate, în grabă, într-un text de 3.000 de semne. Mai sunt multe de spus, de analizat, de explicat. Timp este. Dar schimbarea nu trebuie să rămână doar una de vehicul, ci trebuie să meargă în profunzime, inclusiv spre modificarea sistemului de vot.
Una dintre marile schimbări, deja vizibilă, este reprezentată de dispariția lipitorilor de afișe. Este o dispariție importantă, pentru că lipitorii de afișe reprezentau rezervorul de cadre al partidelor pentru posturi în administrația publică. Dispărând această categorie, se deschid mai generos porțile pentru modernizarea administrației, prin angajarea de persoane competente.
Foto principală: Hepta
Citește și: