Totuși, intenția rămâne. “Doar surse oficiale“, așa cum cer specialiștii în comunicare din GCS, ar însemna, de fapt, maxima cenzurare a mass-media și prezentare unor versiuni unilaterale, de cele mai multe ori neadevărate.

Este premierul Ludovic Orban o sursă oficială? Este. De ce sursa oficială Ludovic Orban nu ne-a informat singură că a încălcat legea alături de colegi, fumând într-o instituție publică, nepurtând mască într-un spațiu închis în care se mai aflau și alți oameni, bând la birou, nerespectând regulile de distanțare impuse chiar de guvernul său? Faptul că premierul Orban a încălcat legea este o informație de interes public ridicat.

Sursa oficială ne-ar fi furnizat singură această informație sau nu ne-ar fi furnizat-o? Știm, deja, că nu ne-a furnizat-o. Pusă în fața evidenței, după apariția unei fotografii, sursa oficială a recunoscut cu jumătate de gură evidența, dar a avut și o scuză: era aniversarea sa, ce dumnezeu, că oameni suntem.

Este Rareș Bogdan o sursă oficială? Este. De ce, atunci, sursa oficială reprezentată de acest europarlamentar român nu ne-a informat singură că a organizat o petrecere cu 100 de invitați, în interior, încălcând legea?

Este ministrul Costel Alexe o sursă oficială? Este. De ce nici această sursă oficială nu ne-a informat că a strâns 100 de liberali într-un spațiu închis, i-a lăsat să nu poarte mască și i-a lăsat să stea apropiați unii de alții, încălcând legea?

Este primarul Florea din sectorul 5 o sursă oficială? Este și el, desigur. De ce, atunci, nu ne-a informat sursa oficială Florea că a organizat o paranghelie, în scopul realegerii sale, o paranghelie unde au participat mai mulți oameni decât era voie și unde, de asemenea, nu s-au respectat reglementările în vigoare?

Sursele oficiale au foarte rar interesul să ne furnizeze toate informațiile și tot foarte rar au interesul să ne furnizeze adevărul.

O butadă pe care o afli în școala de jurnalism, dacă ai noroc de profesori buni, spune că rolul unui purtător de cuvânt nu este acela de a furniza informații presei, ci de a ascunde de presă informațiile pe care angajatorul le vrea ascunse. Asta este fișa postului, cea reală, de aceea presa nu obține niciodată informațiile din prima și nici nu le obține ușor.

Dar, dincolo de asta, cum am putea, totuși, să ne închinăm surselor oficiale, să ne abandonăm lor ca unor zei absoluți ai unei noi religii?

Ne spune GCS că “Printre aceste teorii se află cea potrivit căreia noul coronavirus nu ar fi altceva decât o simplă gripă, că măsurile de protecție și prevenție sunt exagerate la nivel național și mondial […]”. Da, așa este, se vehiculează această teorie.

Am auzit-o și pe 11 martie, de la sursa oficială Klaus Iohannis, președintele României: “M-am interesat un pic de starea celor care au fost găsiți pozitiv, deci cei 30 și, care sunt declarați bolnavi și am constatat că starea lor generală este bună. Mai exact, mai mulți dintre ei nu au niciun fel de simptom. Mai mulți dintre ei au simptome foarte ușoare, de tip răceală. Câțiva au simptome de tip gripă. Până și persoanele mai vârstă, care au și alte probleme de sănătate, au o stare generală acceptabilă. Asta ca să demitizăm un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaș, într-o manieră foarte apocaliptică”.

Dacă românii care l-au votat pe Klaus Iohannis (și au fost 6.509.135 în noiembrie 2019) au încredere în el și l-au ascultat demitizând “un pic” boala, sunt oare vinovați că au dat crezare unei surse oficiale?

Ne spune GCS: “Au fost înregistrate cazuri de persoane care refuză să poarte masca de protecție pentru că au primit informații despre faptul că această măsură este una exagerată”. Există astfel de oameni? Sigur. Le bagă cineva în cap că nu trebuie să poarte mască?

Să vedem. Pe 15 martie 2020, pe site-ul Guvernului apărea o imagine dintr-o campanie de conștientizare a pericolului reprezentat de pandemie în care sursa oficială Guvernul României și sursa oficială Crucea Roșie spuneau: “Mască de protecție: doar dacă sunteți bolnav sau în apropierea celor bolnavi”. A cui e vina că “sursele oficiale” transmit mesaje care se bat cap în cap și care se anulează unul pe altul?

Grupul de Comunicare Strategică ne mai vorbește despre “campanii de dezinformare promovate prin intermediul unor publicații on-line, fără identitate asumată”. Este suprema ironie, atâta vreme GCS este alcătuit din specialiști fără identitate asumată. Ni se refuză informația referitoare la componența nominală a acestui grup. Dar ni se țin lecții despre nenorociții de pe net fără identitate asumată. Nu-i simpatic?

Ne cereți să vă credem (pe cuvânt) și să nu vă cercetăm (achizițiile din timpul pandemiei). Dar cum am putea face asta? Cum am putea lăsa doar în seama voastră informațiile, ca să le coafați cum vă cade mai bine? Voi, care ar trebui să fiți amendați zilnic pentru zădărnicirea proliferării adevărului?

foto: Hepta

 
 

Urmărește-ne pe Google News