Ne-am obișnuit să ne uităm, de decenii, la Europa Occidentală ca la o oază de bunăstare.
Văzute de la distanță, statele aflate până acum 30 de ani la vestul Cortinei de Fier păreau a le oferi cetățenilor lor versiunea pământeană a Paradisului. „Traiul decent” părea a fi visul de veacuri al omenirii. Traiul decent, lipsa grijii de mâine, instituții funcționale, legi respectate. Aspirații pentru orice om prins în chingile unor regimuri represive sau poaspăt eliberat de aceste chingi.
Luni seară, președintele Franței, Emmanuel Macron, ne-a spus că noi priveam doar gardul vopsit, în timp ce în spatele acestuia se dezlănțuiau animalele de pradă.
Macron a spus că declinul acestui tip de societate a început, în Franța, în urmă cu patru decenii, iar acum situația e cam nasoală.
Produs al unei elite financiar-politice rupte de realitate, Emmanuel Macron a descris luni o Franță pe marginea prăpastiei.
O Franță a celor ce muncesc din greu, dar, în ciuda acestui lucru, nu câștigă suficienți bani pentru a-și acoperi cheltuielile lunare.
O Franță în care pensionarii care au contribuit toată viața la sistemul de pensii au venituri la limita subzistenței.
O Franță în care calitatea educației a scăzut, nivelul de trai a luat-o la vale, condițiile de viață se deteriorează rapid.
O Franță al cărei președinte speriat și debusolat, lipsit de soluții, promite, în al 25-lea ceas, mărirea salariului minim, scutirea de impozite a pensiilor de până în 2.000 de euro, plata orelor suplimentare și, în sfârșit, începerea de consultări ample cu populația.
O Franță în care același președinte se roagă, literalmente, de marile companii să dea prime de Crăciun și să-și plătească impozitele în țara în care le realizează.
Dacă e să devină memorabil pentru ceva, discursul lui Macron de luni seară va deveni memorabil nu pentru că a fost un discurs al renașterii și al unei noi viziuni, ci pentru că a fost un discurs al fricii, al lipsei de viziune, al disperării. Statuia cioplită în aliajul friabil al propagandei și al social media a coborât de pe soclu, și-a umplut condurii de praf și mâzgă și a început să se fărâme.
Franța stă prost, o recunoaște chiar președintele Macron. Dar el dă vina pe greaua moștenire.
Prost stau și Spania, Italia, Marea Britanie și chiar Germania. S-a ajuns aici pentru că cetățenii acestor țări au avut încredere în politicienii lor. Iar încrederea le-a fost răsplătită cu aroganță, nepăsare, ambiții mesianice, fugă de realitate și strategii geopolitice fanteziste.
Bunăstarea Europei a durat prea puțin pentru a prinde mai mult de un sfert de capitol într-un manual de istorie din viitor.
Suntem în pragul Iernii europene, la 8 ani de la debutul Primăverii arabe. O iarnă pe care vrem să o încălzim cu gaz rusesc și cu flăcările armamentului american. Pentru că mai mult nu vrem să putem.
CITEȘTE ȘI:
OPINIE/ PAH, despre situația politică actuală. „Democrația e din ce în ce mai fudulie”
OPINIE/ PAH comentează investiţiile României din ultimii ani în „bisericizare şi militarizare”