ComenteazăNoul coronavirus, cum i se mai spune, are un dușman necruțător în persoana medicului român Virgil Păunescu, salvatorul Europei de Est și al României.
Nici nu se dezvoltaseră bine testele pentru depistarea SARS-COV-2, Virgil Păunescu nici măcar nu studiase virusul în imagini din dronă, d-apăi la microscop, dar avea deja un vaccin, în fază incipientă de dezvoltare. Îi lipseau câteva lucruri, aproximativ esențiale, pentru a finaliza capodopera care urma a salva omenirea de pandemie. Și îi lipseau, în general, banii.
Am pus acest început de delir iernatic pe seama faptului că medicul Păunescu voia să candideze la funcția de rector al UMF Victor Babeș din Timișoara. Am sperat că, după ce a pierdut glorios alegerile, clasându-se pe locul al III-lea, va înceta să se mai joace cu speranțele oamenilor. Dar nu, n-a făcut-o.
Vineri, Virgil Păunescu a anunțat că el și-a administrat vaccinul încă din 14 aprilie. Atunci a luat, sub formă de picături nazale, prima doză, iar pe 28 aprilie a luat a doua doză. Și, iată, este sănătos, vioi și aberează pe Facebook, deci Guvernul României ar trebui să direcționeze spre el și spre institutul pe care-l conduce cele “1,5 miliarde de euro primite de la UE pentru combaterea epidemiei în țara noastră”.
De fapt, despre asta este vorba.
La un colț de stradă, Virgil Păunescu a auzit zvonul că România a primit de la UE 1,5 miliarde de euro pentru, zice el, combaterea epidemiei. Așa că i s-ar părea normal ca banii ăștia să ajungă la Oncogen, care, sub măreața-i conducere, a descoperit atât de repede și de eficient vaccinul.
Păunescu nu spune în clar că ar vrea toți banii, dar pomenește, în postarea sa pe Facebook, de cel puțin două ori despre sumă, subliniind că la ei, la el și Oncogen, nu a ajuns nici măcar o eurocentimă. Și vorbește despre bani la fel de des precum îndrăgostiții vorbesc despre iubirile lor.
Este destul de clar că relația dintre Virgil Păunescu și bani este mai aprinsă decât cea dintre Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Lancelot și Guinevra, Ciprian Marica și Ana Muntean. Una-două, în propozițiile lui Păunescu se strecoară numele marii pasiuni: banii. Să ne dea guvernul bani, să primim bani, ni s-au terminat banii, nu avem bani să salvăm lumea, bani ne mai trebuie și am scăpat de pandemie, adică degeaba suntem buni dacă nu avem bani, băi, dar niște bani nu dați și voi din miliardul ăla jumate?
În acest moment, în lipsa unui studiu clinic bine documentat, în situația în care n-a fost respectată nici una dintre rigorile științifice ale dezvoltării unui vaccin, oricât de inovatoare ar fi metoda de producție, ceea ce face doctorul Păunescu este o înșelătorie.
Nu este nici o diferență între el și escrocii care se promovează la televizor sau la mica publicitate promițând că vindecă absolut toate bolile pământului.
Din nefericire, un astfel de specimen arghirofil, căruia, când aude de bani, i se învârt ochii precum rotoarele jocurilor de noroc mecanice, dă speranțe naivilor și alimentează teorii ale conspirației periculoase, conform cărora creierele românești sunt ignorate doar pentru că sunt românești și că nu se dorește cu adevărat rezolvarea epidemiei, dacă un vaccin atât de bun nu este băgat în seamă de autorități.
Comunitatea științifică românească are datoria morală, în primul rând, de a clarifica rapid această bazaconie. Deliruri precum cel al doctorului Păunescu ar fi trebuit oprite din fașă. N-a fost, personajul a fost lăsat să zburde liber, ca și cum ar fi fost inofensiv. Dar nu e.
Oricum, pe lângă testele pentru depistarea SARS-COV-2, Virgil Păunescu ar mai trebui supus cu celeritate unor alte două teste: unul pentru a se încerca depistarea fie și a unor vagi urme de sănătate mintală și unul pentru a se vedea dacă ticăloșia nu a afectat deja iremediabil întregul organism.