O mână de oameni singuri, presă prea puţină. Nu e subiect de actualitate un protest al muncitorilor. Partide, zero. Politicieni, nimic. Excepţie: Adrian Dohotaru (independent) şi un mic partid – Demos – li s-au alăturat. Sper că nu am uitat pe nimeni. Oamenii muncii şi revendicările lor nu interesează pe nimeni. Ambasada tace. Vocile publice au alte fumigene pe ordinea zilei.
Ce vor oamenii aceştia? Vor doar doi lei adaos la ora de muncă sau adaos 350 lei pe lună. Oamenii aceştia muncesc mult pe bani foarte puţini.
Mă trezesc noaptea la două și nu mai pot dormi până dimineață. Am o soție bolnavă care are nevoie de tratament lunar. Am și doi copii, iar băiatul are, de asemenea, o gravă problemă de sănătate și trebuie ținut permanent sub control medical. Simt că înnebunesc! Lucrez 12-14 ore pe zi și nu pot să mă descurc! Mai trebuie să suport și umilința de a cerși ajutor de la oameni, care au și ei problemele lor
Levente, PresaSM
Au un salariu de 1.600 de lei. Oamenii aceştia muncesc din greu şi doresc un mic surplus, repet: doi lei. Firma suedeză are de unde: a avut un profit de 200 de milioane de euro. Nu ar fi o gaură financiară prea mare.
Dar în România se poate.
De ce? Pentru că nu avem politicieni care să-i susţină: politicienii români sunt de partea „investitorului strategic”.
De ce? Pentru că avem o presă slabă şi nu e de partea muncitorilor: „investitorul strategic” are mereu dreptate.
De ce? Pentru că discursul dominant este de partea stăpânului sau repetă mantra „piaţa rezolvă tot”.
De ce? Pentru că sindicatele noastre sunt atât de slabe, încât nu mai reprezintă o putere, o forţă de negociere.
Muncitorii sunt singuri în faţa forţei „investitorului strategic”, care are de partea lui tot: partide, legi, putere, presă etc.
Noua lege a muncii îşi spune cuvântul. Flexibilitate: adică angajatul e liber să zboare afară fără a fi protejat câtuși de puţin.
România este o ţară de doi lei: la propriu şi la figurat. Are România o strategie economică?
Recent, discutam cu una dintre cele mai bune economiste din spaţiul anglo-saxon, întâmplător, din România: Daniela Gabor, profesoară de economie şi macrofinanţe la Universitatea UWE Bristol (Anglia). O întrebam care este strategia economică a României. Iată cum mi-a explicat simplu:
::placeholdeR–>
Da, atât timp cât rămânem pe modelul „România, ţara muncii ieftine”, nu vom putea ieşi din sărăcie şi din subdezvoltare. Şi poate de acea ar trebui să ne solidarizăm cu aceşti oameni şi să apreciem munca lor mai mult: să începem cu cei 2 lei. Poate fi un început care ne dă speranţă.
Fotografii: Eli Driu
Citește și: