ComenteazăStatul român are un mod aparte de a-și trata cetățenii, mai ales
pe cei mai slabi, mai vulnerabili, mai neajutorați.
Povestea o știți, e scandalul verii până când altă gogomănie a autorităților va veni s-o facă uitată pe asta. Da, este vorba despre modul în care autoritățile au ales să o trateze pe Sorina, invocând, cum altfel, “interesul superior” al copilului.
Procuroarea Maria Pițurcă, transformată prin proprie voință în șefă a unei trupe de desant demnă de o bătaie între clanuri de interlopi, a decis să-i facă fetiței de opt ani bine cu forța. Că, na, de voie bună și cu legea n-a funcționat.
Așa că a oferit unei țări întregi spectacolul grotesc al unui
adult care târăște pe asfalt un minor evident lipsit de apărare.
În lumea în care am învățat din filmele americane că până și cei
mai periculoși infractori sunt băgați în mașina poliției cu grijă părintească,
aproape, pentru a nu se răni și pentru a nu cere daune poliției, noi vedem
imagini cum un reprezentant al statului se transformă într-un animal de pradă,
un pterodactil sângeros, care-și înșfacă prada și o târăște spre cuib, pentru
a-și hrăni din ea cariera, funcția și salariul consistent.
E șocant, dar nu este o surpriză pentru nimeni care trăiește în
România.
Căci Maria Pițurcă nu este decât unul dintre cei vremelnic
înzestrați cu o putere pe care n-o pot exercita măcar onorabil.
Asemenea acestei procuroare, foarte mulți angajați de-ai noștri,
plătiți de către stat, se cred, în universurile lor paralele, Dumnezei
atotputernici. Atunci când coboară printre muritorii de rând o fac aproape cu
silă, mergând în vârful picioarelor, ca să ia contact cât mai puțin cu plebea.
Probabil când ajung iar într-un loc sigur își toarnă pe ei tone de
dezinfectanți, ca să se purifice.
Pentru ei, oricine nu le este egal în rang și oricui îi poți
ajunge cu prăjina la nas reprezintă ființe inferioare, puțin mai sus în
ierarhie decât prânzul suculent din restaurantele pe care le frecventează.
Pentru ei, restul cetățenilor sunt buni doar pentru a plăti impozite. Este singurul lor drept și ar face bine să și-l exercite cu asupra de măsură.
Cum s-a ajuns aici, cum le-am permis tuturor acestora să ne calce
pe gât – în interesul nostru superior, desigur – este greu de spus. Mai ușor de
spus este că aceste comportamente de vechili scăpați de sub control ar trebui să
înceteze.
Ne vom lua cu adevărat țara înapoi abia în momentul în care ne vom recâștiga demnitatea. E ușor de spus, dar extrem de greu de făcut, mai ales dacă nimeni nu are cu adevărat chef să înceapă un astfel de demers.