ComenteazăConsiliul European, format din șefii de stat și de guvern din UE, a propus-o la șefia Comisiei Europene pe puțin cunoscuta Ursula von der Leyen, ministru al apărării în Germania.
Paradoxal, deși liderii UE spun că sunt dedicați construirii unei Uniuni Europene mai apropiate de cetățenii ei, modul în care au propus-o pe Ursula von der Leyen nu va face decât să distanțeze și mai tare “birocrații de la UE” de cetățeni și să legitimeze populiștii.
Jean-Claude
Junker (președintele actual al comisiei) a fost numit printr-un proces pe care
liderii actuali au ales să îl ignore, preferând un sistem netransparent de
numire. Mai precis, procesul de Spitzenkandidat presupunea ca fiecare grup din Parlamentul European să
propună un nume, iar câștigătorul să fie ales prin vot dintre aceștia.
De data aceasta, grupurile chiar și-au propus
candidații preferați, dar consiliul a ales să îi ignore total.
De
ce numirea lui von der Leyen riscă să slăbească UE,
deși aceasta spune că își dorește niște State Unite ale Europei, sub modelul
federațiilor?
Când o asculți pe Ursula von der Leyen, pozițiile ei
pe subiecte importante pentru UE sunt minunate. Orice om bine intenționat când
vine vorba de viitorul UE ar fi de acord cu ea.
Aceasta a spus în repetate rânduri că susține o federalizare a Europei, adică un model care ar oferi mai multă unitate, fără a afecta culturile locale (cu efecte pozitive în special pentru statele mai sărace sau cu lideri cu tendințe autoritare). În ceea ce privește politica externă, aceasta pare să evalueze clar și ferm problemele dinspre Rusia și China, cu care nu vrea să facă compromisuri în detrimentul cetățenilor europeni. Similar, când vine vorba de drepturile omului (fie că vorbim de minorități, refugiați), discursul Ursulei von der Leyen pare fără cusur.
Dar
la o privire mai atentă apar problemele.
Într-un
sondaj recent al postului de televiziune german ARD, aflăm că și cetățenii
germani nu o consideră pe von der Leyen un candidat potrivit pentru șefia
comisiei – deși von der Leyen este susținută și foarte apropiată de Merkel, un
politician încă în topul preferințelor germanilor.
Lipsa
de încredere a germanilor nu este însă de mirare, având în vedere prestația ei
la șefia ministerului pentru apărare, care a fost criticată dur atât de
adversarii politici, cât și de colegii de partid.
Mai
mult, von der Leyen este anchetată
oficial într-un scandal de corupție, în care ar fi oferit contracte pe bani
grei unor firme apropiate.
Când jocurile de culise contează mai
mult decât prestația publică
În
contrapunct, candidatul Timmermans s-a remarcat ca un critic dur al corupției
din statele UE, inclusiv România. Acesta a luat poziție în repetate rânduri
împotriva derapajelor care încălcau principiile statului de drept în România,
Ungaria, Polonia. A devenit astfel popular în rândul cetățenilor din aceste
state, dar un dușman declarat al liderilor populiștilor, precum Viktor Orban.
Sistemul
prin care von der Leyen a fost preferată lui Timmermans arată că liderii UE nu
aleg însă șefia comisiei în funcție de popularitatea printre cetățeni, ci în
funcție de jocuri politice interne, netransparente.
Simultan, le transmite populiștilor și corupților că vor fi penalizați cei care li se opun. Timmermans și-a turat motoarele împotriva liderilor problematici din UE și dintr-un calcul politic, el a crezut că dacă câștigă legitimitate printre cetățeni ca protector al statului de drept, nu va putea fi ignorat nici de liderii politici.
S-a înșelat.
Ceea ce dă de înțeles și viitorilor competitori că, pentru a ajunge la putere, contează jocurile de culise, nu prestația publică și bătălia pentru statul de drept.
Faptul
că nu a fost ales Timmermans nu este în sine problema. Problema este cu modul
în care a fost decisă numirea lui von der Leyen.
Deja populiștii au sărbătorit public victoria împotriva lui Timmermans și a lui Weber – fiindcă le consolidează puterea în două feluri. În primul rând, arată că au un cuvânt puternic de zis la nivelul UE, chiar dacă încalcă principiile europene.
În al doilea rând, ei știu foarte bine că o Europă slabă, cu lideri în funcții-cheie necunoscuți de cetățeni, le oferă lor mai multă putere de manevră la nivel național și european.
Populiștii au tradus problemele UE,
însă nu în folosul UE și nici în cel al cetățenilor
Desigur,
liderii UE au avut grijă ca von der Leyen să aibă niște calități lăudabile, de
“poster child”, cum ar fi faptul că ar fi prima femeie la șefia comisiei, sau
discursul și zâmbetul ei care dau bine la cameră. Este greu de crezut că
acestea vor compensa lipsa ei de popularitate printre cetățenii europeni.
Comisia
Europeană este instituția care propune legile pentru Europa, este cea care ar
trebui să vegheze asupra respectării legislației și care, per ansamblu, să
asigure bunul mers al Uniunii.
Un
lider al comisiei fără popularitate printre cetățenii acesteia va fi doar o
marionetă neluată în serios de nici un lider cu tendințe autoritare sau care
vrea să-și vadă de propriile interese. Vom asista la discursuri frumoase,
lipsite de consecințe și rupte de realitățile statelor membre. Încrederea
cetățenilor în UE va scădea.
Populiștii nu au câștigat teren în statele membre doar fiindcă au știut ei cum să inducă în eroare publicul. Calea era deja bătută de modul în care funcționau instituțiile UE în raport cu cetățenii: greoi, cu discurs birocratic netradus publicului larg, cu ezitări și bâlbe, cu funcționari despre care cetățenii înțelegeau că sunt bine plătiți, dar nu și rolul lor practic.
Pe acest fond, populiștii au venit ca niște traducători pentru publicul larg: uite ce rele fac birocrații UE și de ce e mai bine să aveți încredere în noi. Discursul lor a fost simplu de înțeles. Pentru cei mai mulți oameni, e mai la îndemână să fii de acord cu cineva pe care îl înțelegi decât cu un birocrat criptat.
Ascensiunea
populismului este și din cauza modului de funcționare al UE.
Dar
în loc să corecteze problemele, liderii UE par să mărească și mai tare
prăpastia dintre cetățeni și instituțiile sale – deși, paradoxal, toți admit că
e nevoie de mai multă apropiere.
Propunerea lui von der Leyen arată că liderii UE au ajuns să repete una dintre cele mai comune greșeli ale celor aflați în poziții de putere: de a nu practica și ceea ce predică. Oferă și mai multă muniție pentru populiști.
Citește și:
OPINIE | Europa e condusă de o femeie. Iar o femeie la putere nu mai e despre puterea femeilor