ComenteazăPoliticienii români, mult mai înstăriți decât Daenerys Targaryen, au câte unul sau doi dragoni. În cârca lor plutesc duios deasupra României, pregătiți să le șoptească în urechiușe îndemnul de a scuipa flăcări.
Încă se tatonează, încă se amușinează, încă nu vor să-și dezvăluie așii din mânecile largi în care mai ascund: argintăria furată la ultima recepție de pe la vreo ambasadă, niște ceasuri scumpe găsite în vestiarul sălii de sport și câteva portofele aproape goale pe care le-au luat, din obișnuință, de la niște cetățeni care adormiseră, osteniți în autobuzele electorale.
Pe jos, pe pământ, la mare distanță de înălțimile lor, supușii așteaptă încordați.
Unii așteaptă doar un semn pentru a se repezi la luptă, alții, același semn pentru a o lua la fugă, iar neutrii pândesc momentul în care casele și magazinele vor rămâne goale.
E tensiune maximă, iar scenariștii și regizorii trag de timp, fie pentru a putea introduce mai multe momente publicitare, fie pentru că nici ei n-au habar în ce direcție să îndrepte povestea, care, oricum, le-a scăpat din mâini încă de prin sezonul 1990-1992 al celui mai prost serial din ultimii 30 de ani, numit “Alegerile din România – Un cântec despre dezamăgire și trădări”.
De șase luni se lucrează pentru momentul ăsta. S-au aruncat în joc resurse enorme. În ciuda faptului că, prin lege, cheltuielile electorale sunt limitate (și decontate de la buget), cheltuielile făcute în 4-5 luni anterioare campaniei transformă alegerile pentru europarlamentare în cele mai scumpe alegeri din istoria României de până acum.
Cele 15 milioane de euro cheltuite de producătorii “Game of Thrones” pentru fiecare episod din ultimul sezon al serialului sunt apă de ploaie față de cât au cheltuit toate partidele noastre în ultimele luni.
Din păcate, acesta nu este ultimul sezon al unei serii care începe dătător de speranțe, dar se termină lamentabil.
Mai sunt patru zile până la acest ultim hop, căci bătălia finală de anul acesta se va da la prezidențiale.
Întrebarea e dacă va mai avea cine cu cine să se lupte atunci.
Dacă ăștia, înnebuniți de durere după exit-poll-uri, își pun dragonii să pârjolească totul? Dacă nu mai rămâne piatră pe piatră, fier vechi pe fier vechi?
Și, deși m-ar durea să văd o astfel de utilizare improprie a dragonilor, mi-ar fi și mai rușine în fața unor eventuali năvălitori străini.
Ce le-am spune ălora dacă ar vrea să se repeadă peste noi prin august? “Băi, mai stați puțin, veniți la anu, evenutal, că trebuie să ne refacem. Deocamdată, nu mai avem ce holde să ardem și nici ce fântâni să otrăvim”.
Patrick André de Hillerin
Citește și: