Foarte des – de fapt, mult prea des, îi auzim pe politicieni sau pe cei ce-și duc viața în trena politicienilor, ciugulindu-le din urmele pașilor, că politica și administrația, chiar la cele mai înalte niveluri, ar fi un joc.
„Ăsta este jocul politic”, „astea sunt regulile jocului”, ne spun mulți, cu aerul unor cunoscători ce nu pot fi contraziși.
De la președinții țării așteptăm să fie „jucători”, disputele politice sau constituționale „se joacă” și așa mai departe. Pare că totul poate fi privit cu maximă relaxare, așa cum privești jocul unor copii în parc, o întrecere sportivă fără miză sau un joc de cărți în timpul căruia se mizează pe chibrituri.
Numai că nu avem de ce să fim relaxați. Deloc.
Nu este vorba despre niciun joc, este vorba despre viețile noastre.
În acest așa zis joc pe care încearcă să ni-l vândă promotorii ideii că se poate greși oricât, fără teamă de responsabilizare, mizele nu sunt puncte în clasamente fără valoare.
Mizele sunt enorme: este vorba despre nimic mai mult decât viețile noastre.
În acest așa zis joc, o ținere de tricou lasă fără haine mii de oameni care, dezbrăcați, nu pot supraviețui iernii.
Un fault umple zeci de spitale sau cimitire.
O pasă greșită poate însemna declanșarea unui război. Pentru că realitatea nu este, orice ar vrea unii să credem, un joc. N-are cum.
Politicienilor și țuțărilor acestora le place să creadă că ceea ce fac este un joc pentru că, astfel, pot dormi liniștiți noaptea.
Dacă au făcut o greșeală, cred ei, fiind doar un joc, dimineață se vor trezi plini de energie, vor rearanja tabla și o vor lua de la capăt.
Ar fi nemaipomenit să se întâmple așa, dar nu, nu se întâmplă.
O greșeală nu duce la o penalizare de genul „stai pe margine un tur”.
O greșeală, bașca tratată cu superficialitate, poate distruge destine.
Când te trezești dimineață ca să rearanjezi tabla poți constata că-ți lipsesc niște piese. Peste noapte, din cauza “greșelii” tale, “jocul” a rămas fără pioni. Poate au murit, pur și simplu.
Poate doar au emigrat.
În lumea paralelă, în care viețile oamenilor sunt parte dintr-un joc, faci comandă pe internet și-ți vin repede piesele lipsă.
În lumea reală, piesele lipsă nu se regenerează.
Jocurile sportive, transformate în afaceri, au tendința de a eluda legile și regulamentele universal valabile pentru ceilalți oameni ai palnetei. Dacă ești jucător de fotbal și, neîcălcând regulile jocului, îi rupi piciorul unui adversar, distrugându-i cariera și lipsindu-l de mijlocul principal de existență, primești un cartonaș roșu, o suspendare de două etape și, eventual, o amendă.
Dacă ai face asta pe stradă, ai primi ani buni de închisoare și ai plăti despăgubiri o viață întreagă.
Exact aici vor să ajungă și politicienii atunci când transformă politica și administrația în “joc”. E visul lor: orice ar face, să primească sancțiuni simbolice, indiferent dacă acțiunile lor au distrus vieți.
Când mai auziți un politician vorbind cu detașare despre jocul politic, ciuliți bine urechile.
De fapt vorbește despre dumneavoastră.
Ce urmează vă privește direct.
Este numai și numai decizia dumneavoastră dacă vreți să fi tratați ca om și cetățean sau ca jucărie.
Citește și: