„Geniului stabil” – care se va instala pe 20 ianuarie la Casa Albă şi căruia electoratul i-a oferit o putere enormă – i se putea bănui rânjetul interior. „Am vorbit foarte mult despre Orientul Mijlociul, a declarat Trump după cele două ore petrecute cu Biden.
Ce-şi transferă „lin” cei doi în Orientul Mijlociu? 43.736 de morţi în Gaza, peste 3.000 în Liban şi o regiune în pragul exploziei.
Dacă Biden – sionist declarat – a mai încercat vag să tempereze zelul belicos al lui Netanyahu, Trump este aşteptat să îi dea mână liberă. „Am fost devotat Israelului încă din ziua în care m-am născut”, a declarat acesta cu emfază în discursul de anunţare a primei sale candidaturi, în iunie 2015. Este adevărat că statul Israel şi-a declarat indepedenţa la 14 mai 1948, când micuţul Donald împlinea un anişor şi 11 luni, dar acestea sunt amănunte în care nu se încurcă nici un geniu stabil.
Ce-i drept, în primul său mandat, a fost devotat statului Israel ca nici un alt preşedinte american înaintea sa. În semn de recunoştinţă, în anul 2017, ministrul de astăzi al apărării, pe atunci ministru al transporturilor, a anunţat că va boteza (nici azi, după şapte ani, nu găsesc alt verb) o viitoare staţie a trenului expres Tel Aviv – Ierusalim (situată aproape de Zidul Plângerii) cu numele Donald John Trump. Din motive care ţin de structura terenului, staţia cu pricina n-a mai apărut.
Există însă în Israel, pe Înălţimile Golan, o aşezare, Ramat Trump, numită astfel în onoarea celui de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite.
Ce va face cel de-al 47-lea preşedinte – tot el – pentru stabilizarea Orientului Mijlociu? Dacă ne luăm doar după persoanele cărora le-a împărţit deja funcţii, va continua – cu ce se laudă că are: „isteţime, viclenie, energie”, atribute care i-au lipsit lui Biden – politica de sprijinire necondiţionată a Israelului. Cercetând activitatea şi declaraţiile viitorului ambasador american la Ierusalim, Mike Huckabee, înţelegem că Trump va duce mai departe, cu sporită ardoare, sprijinirea coloniilor din Cisiordania, precum şi că îşi va menţine părerile din campanie, anume că existenţa unui stat palestinian nu este o soluţie pentru pacea în regiune. Va trebui să îi convingă şi pe saudiţi. Astăzi, aflaţi la ananghie, iranienii putând fi mai lesne convinşi dacă li se va oferi ceea ce pregătea Biden – reintrarea într-un acord nuclear ca acela din 2015, denunţat de Trump în 2018. Interesant este cum va putea fi convins Netanyahu (care încă speră că va atrage Statele Unite într-un război cu Iranul). Dar, vorba lui Trump: dacă nu poţi convinge un politician, nu eşti lider.
Cât despre Gaza, preşedintele ales l-a îndemnat pe premierul de la Ierusalim să „termine treaba” până la instalarea sa în funcţie. Nu ştiu ce a înţeles Trump prin asta, mi-e teamă de ce a înţeles Netanyahu.
Mai sunt 66 de zile, iar pentru Orientul Mijlociu urmează „staţia” Donald John Trump, cu peronul pe dreapta extremă.