– Trebuie să intrăm în Rafah, a spus Netanyahu.

– Bibi, tu n-ai nici o strategie! i-a răspuns Biden”.

CNN a reprodus marţi citate copioase din „Război”, cea mai recentă carte a lui Bob Woodward, jurnalist de investigaţie, dublu laureat Pulitzer, autor, împreună cu Carl Bernstein, al celebrei „Toţi oamenii preşedintelui” (povestea Afacerii Watergate).

Schimbul de replici de mai sus mi-a derulat în minte întreaga istorie a atitudinii Guvernului de extremă dreaptă Netanyahu, începând din 8 octombrie 2023, faţă de aliatul său strategic cel mai fidel şi cel mai important furnizor de arme, Statele Unite.  

Preşedintele Americii a ajuns în Israel la câteva zile după tragedia din 7 octombrie anul trecut şi l-a prevenit pe premierul de la Ierusalim: „În vreme ce simțiţi această furie, nu vă lăsaţi consumaţi de ea. După 11 septembrie, eram furioşi în Statele Unite. Poate şi de aceea, în timp ce am căutat dreptatea și am făcut dreptate, am comis și greșeli”. Trimiterea era la civili.

L-a avertizat apoi pe Netanyahu, cu o înţelepciune aproape talmudică, secretarul Apărării, generalul Lloyd Austin: „În acest tip de luptă, centrul de greutate este populaţia civilă. Şi dacă o alungi în braţele inamicului, înlocuieşti o victorie tactică cu o înfrângere strategică”.

Prim-ministrul Israelului, comandant al Armatei, a ţinut însă seama exclusiv de propriile interese şi de combinatorica politică din Executivul pe care îl conduce. Episodul Rafah a fost doar unul dintre momentele în care a fost încălcată cu nonşalanţă „linia roşie” trasată de Administraţia Biden.  

Suntem la câteva zeci de ore, probabil, dacă nu chiar mai puţin, de anunţata ripostă „mortală şi surprinzătoare” a Israelului (conform declaraţiei ministrului Apărării, Yoav Gallant), la atacul iranian cu rachete balistice din 1 octombrie.

Jocul strategic provocare-reţinere ce se desfăşoară între Israel şi Iran poate escalada oricând şi poate duce oriunde. În cel mai bun caz – dacă ar urma sugestiile făcute de Biden lui Netanyahu, în cadrul discuţiei de 30 de minute desfăşurate miercuri – Israelul nu va ataca nici rafinăriile iraniene din Golf, nici site-uri nucleare, ci ţinte militare convenţionale. În cel mai rău caz, nu se va ţine seama de sugestiile de la Washington.

Dacă, şi în acţiunea contra Iranului, Guvernul Netanyahu se va lăsa „consumat de furie”, va reuşi doar să îi solidarizeze pe iranieni în aşa-numitul efect de drapel. Atunci, civilii care luptă eroic de ani buni pentru răsturnarea regimului de la Teheran vor fi alungaţi – cum atrăsese atenţia generalul Lloyd Austin în legătură cu Gaza, valabil şi în ce priveşte civilii libanezi ostili Hozballah – în braţele opresorilor.   

Întregul Orient Mijlociu aşteaptă tensionat derularea evenimentelor.

La ora când scriu, o serie de observatori sunt de părere că riposta împotriva Iranului nu va veni mai devreme de duminică.

În seara aceasta este ajunul de Yom Kippur (Ziua Ispăşirii), cea mai sfântă, mai solemnă zi din calendarul iudaic.

O zi în care credincioşii, prin căinţă, obţin iertarea lui Dumnezeu şi promisiunea de a fi înscrişi în Cartea Vieţii. Greşelile faţă de Dumnezeu pot fi iertate – aici este partea tulburător de frumoasă a Yom Kippur – dar nu şi cele săvârşite împotriva oamenilor. De la aceia cărora le-ai greşit în cursul anului trebuie să obţii iertare, ei fiind liberi să ţi-o dea sau nu. Guvernul Netanyahu va trebui să obţină iertarea de la familiile victimelor din 7 octombrie 2023 şi de la cele ale ostaticilor, câţi vor mai fi în viaţă.   

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News