Pacienții cu COVID, favorizați în detrimentul altor bolnavi. Un medicament esențial lipsește de la Balș, nu sunt nici bani pentru el

Alina Dumitriu este directoarea executivă a Asociației Sens Pozitiv.

Printre unii dintre cei mai vulnerabili suferinzi din România, bolnavii de HIV, Alina este numită și Farmacia Ambulantă, pentru că de 10 ani, care s-au împlinit în această lună, oferă donații de tratament antiretroviral (anti-HIV) la nivelul întregii țări, atunci când apar întreruperi în furnizarea acestuia – din cauza lipsei de fonduri, bugete nealocate la timp sau insuficiente, licitații întârziate sau managementului extrem de prost al spitalelor.

Ea a scris pentru cititorii Libertatea acest articol în care își exprimă opinia față de o temă sensibilă.

Tivicay, unul dintre medicamentele luate de multe persoane care trăiesc cu HIV, lipsește din principalul spital de boli infecțioase din România, Institutul Matei Balș. Lipsesc și banii cu care ar putea fi achiziționat, potrivit surselor mele de încredere din spital.

Alina Dumitriu:

Mulți dintre pacienții cu HIV cu care lucrez m-au întrebat în ultimele luni cum îi afectează COVID-19. Iată un posibil răspuns.

Negestionate, consecințele izolării amenință progresele în lupta cu alte boli grave

Direct, COVID îi afectează la fel ca pe cei HIV negativi. Potrivit unui studiu făcut în UK, bolnavii de COVID sunt externați mai repede decât pacienții HIV negativi și au în proporție mai mică nevoie de Terapie Intensivă.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Indirect, măsurile de izolare luate din cauza pandemiei de coronavirus și întreruperile aprovizionării cu medicamente și alte materiale, amenință progresul făcut împotriva tuberculozei (TB), HIV și malariei. Progres care în România se datorează în mare parte ONG-urilor active în zona de prevenire HIV.

Până în acest an, TB și aliații săi mortali, HIV și malaria, au fost ținuți sub control la nivel mondial – în unele țări mai bine, iar în altele mai slab.

O lume deraiată de la eforturile ei bune

Însă acum, pe măsură ce pandemia coronavirusului se răspândește în întreaga lume, consumând resurse globale de sănătate, acești adversari neglijați sunt în revenire.

”Covid-19 riscă să deraieze toate eforturile noastre și să ne ducă înapoi acolo unde eram acum 20 de ani” – a spus dr. Pedro L. Alonso, directorul Programului Mondial pe Malarie al Organizației Mondiale a Sănătății.

Izolarea impusă în primele luni de pandemie, la nivel mondial, a fost o altă problemă. Pentru pacienții din anumite zone, a fost dificil sau imposibil să se deplaseze pentru diagnosticare și tratament. 

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Potrivit unui studiu calitativ realizat de către Fondul Global de Luptă împotriva HIV, Tuberculozei și Malariei (GFATM), s-au identificat următoarele provocări în ce privește prevenirea HIV: testarea și diagnosticarea cazurilor de HIV, tuberculoză și malarie, activitățile de prevenire anuale sunt întârziate iar personalul medical și de laborator este implicat în lupta împotriva COVID-19 și nu mai are timp de ce făceau înainte – diagnosticarea și monitorizarea persoanelor afectate de HIV, TB și malarie, printre altele.

• 85% din programele HIV au raportat întreruperi în furnizarea serviciilor (18% cu întreruperi mari sau foarte mari);
• 78% din programele de tuberculoză au raportat întreruperi în prestarea serviciilor (17% cu întreruperi mari sau foarte mari);
• 73% din programele de malarie au raportat întreruperi în prestarea serviciilor (19% cu întreruperi mari sau foarte mari).

20% din serviciile de laborator HIV și TB se confruntă cu întreruperi mari sau foarte mari; dacă oamenii nu sunt diagnosticați, nu pot fi puși pe tratament și ar putea continua să transmită infecția altor persoane. 

De exemplu, o persoană cu TB activ poate infecta alte 10-15 persoane într-un an.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Aceeași cifră alarmantă în mai multe studii: 8 din 10 bolnavi de tuberculoză, malarie sau HIV au avut probleme!

În comunicatul de presă ”Costul inacțiunii: perturbările serviciilor din cauza COVID-19 ar putea provoca sute de mii de decese în plus din cauza HIV”, UNAIDS raportează aceleași cifre –  80 la sută din programele pe TB, HIV și malarie din întreaga lume au raportat întreruperi în servicii, iar una din patru persoane care trăiesc cu HIV au raportat probleme cu accesul la medicamente.

Întreruperile sau întârzierile în luarea tratamentului pot duce la rezistență la medicamente, o problemă gravă deja, în multe țări. 

Șansă la viață

În România, Tivicay este medicament de salvare. Mulți dintre cei 10.000 de copii infectați cu HIV  între ’86 și ’92, în spitale comuniste, care mai sunt în viață în acest moment, au ajuns să nu mai aibă multe variante de tratament disponibile sau chiar sunt pe ultima schemă de tratament. Medicamentele noi apărute, cum este Tivicay, le-a dat o șansă la viață. Însă cu medicamentele anti-HIV nu este de joacă.

Odată medicamentele întrerupte, se poate dezvolta rezistență, iar pacienților va fi nevoie să li se dea un alt medicament sau chiar să schimbe întreaga schemă de tratament, formată din 3 substanțe diferite, în majoritatea cazurilor.

Să nu folosim COVID ca scuză!

În încheiere, o să o citez pe Winnie Byanyima, directoarea executivă a UNAIDS, departamentul ONU HIV/SIDA: ”Pandemia COVID-19 nu trebuie să fie o scuză pentru a redirecționa fondurile pentru HIV. Există riscul ca rezultatele câștigate din răspunsul la HIV să fie sacrificate în lupta împotriva COVID-19, dar dreptul la sănătate înseamnă că nicio boală nu trebuie combătută în detrimentul alteia”.

”Fiecare moarte este o tragedie”, a adăugat doamna Byanyima. ”Nu putem asista și  permitem ca sute de mii de oameni, mulți dintre ei tineri, să moară inutili. Cer guvernelor să se asigure că fiecare bărbat, femeie și copil care trăiește cu HIV beneficiază regulat de terapie antiretrovirală – care este literalmente salvatoare de viață”.

Probabil că directoarea executivă a UNAIDS nu știe că existau probleme în asigurarea tratamentului antiretroviral, fără întreruperi, și înainte de pandemia COVID-19.

Iar acum, să nu credeți că lipsa tratamentului de la Institutul Matei Balș, care nu acoperă doar 3 sectoare din București, ci tratează și monitorizează și pacienți din țară, este un caz singular. În ultimele luni au mai lipsit medicamentele de la Matei Balș, așa cum au mai lipsit și din alte spitale din țară.

Tinerii sacrificați de atâtea ori

Nici măcar față de tinerii infectați în spitalele comuniste, care trăiesc de circa 35 de ani cu HIV, autoritățile române nu își asumă responsabilitatea. Față de acești tineri care nu știu ce înseamnă viața fără HIV.

Care și-au văzut prietenii murind, înainte să fie disponibil tratamentul în România, în copilăria lor mică și care luau medicamente toxice cu pumnul, la începuturile terapiei antivirale.

Care au fost dați afară de la grădiniță și școală, de către cadrele didactice sau părinții colegilor lor. 

Statul român eșuează din nou în ce privește dreptul lor la sănătate și la viață și îi condamnă la tratamente inumane, potrivit Cartei Drepturilor Omului. 

Pentru că tratamentul antiretroviral face diferența între viață și moarte. Dacă îl iau, au speranță de viață până la 86 de ani, potrivit studiilor clinice. Dacă nu îl iau, se ajunge la SIDA și deces. 

Urmărește-ne pe Google News