Cum PIB-ul a crescut constant în ultimii ani, și banii primiți de partide au atins noi culmi. În 2017, înainte de modificarea legii, partidele parlamentare primeau de la stat 30.033.919,61 de lei. După modificare legii, partidele au primit, în 2018, 170.341475,53 de lei, iar în 2019, 252.619.201,13 de lei.
Până la începutul anului 2020, banii se împărțeau în funcție de rezultatele obținute la ultimele alegeri parlamentare și locale. Așadar, PSD lua partea leului, urmat de PNL, USR, ALDE și PMP. Pro România, de exemplu, partid apărut după alegeri, nu primea nimic.
La începutul acestui an, guvernul Orban a vrut să răsplătească susținerea parlamentară de care s-a bucurat la numire, în noiembrie 2019, și a schimbat legea, oferind finanțare și partidelor politice care n-au participat la alegerile din 2016, dar sunt reprezentate în Parlament. Cum ar veni, traseismul a fost răsplătit, dacă tot nu este interzis de lege.
Ei, bine, deși ne întrebăm frecvent de ce se cheltuiesc aiurea sume mult mai mici, dar nu ne întrebăm decât foarte rar, dacă ne întrebăm, cum și de ce se cheltuie sumele enorme primite de partide. În condițiile în care campaniile electorale sunt decontate separat, partidelor care reușesc să treacă pragurile electorale, partidele politice parlamentare au la dispoziție sume de-a dreptul exorbitante comparativ cu anii de dinainte de 2018.
Anul trecut, de exemplu, PSD a primit din subvenții 144 de milioane de lei. Plus 10 milioane din cotizații. 154 de milioane de lei, campaniile electorale din 2019, care au costat partidul cam 50 de milioane de lei, au fost decontate separat.
Și, totuși, PSD a terminat anul 2019 cu datorii de aproximativ 42 de milioane de lei, după unele surse.
N-ai cum să te întrebi cum trăiau partidele înainte de majorarea fabuloasă a finanțării de la stat. Cum își procurau ele coșul zilnic în vremea în care primeau de 10-20 de ori mai puțini bani de la stat. Dacă ne uităm la politicienii români, aleși sau numiți, ne este clar că de foame n-a murit niciunul. Ba, mai mult, unora le-a priit atât de tare politica, încât nu-i mai încap nici costumele de 3-4 ori mai mari decât cele din perioada în care activau în organizațiile de tineret.
Ce fac, totuși, partidele, cu atâția bani? Păi, mai nimic. Nu-și plătesc din ei oamenii fideli. Pe aceștia îi cadorisesc, frecvent, cu diverse sinecuri, cu posturi în consilii de administrație, bine plătite, astfel încât să nu greveze bugetul partidului, ci doar pe cel al statului. Plătesc ceva chirii și utilități pe la sedii, plătesc un număr mic de angajați permanenți și cam atât. Așadar, ce fac partidele cu aproape un sfert de miliard de lei anual?
E simplu: ăștia sunt banii pentru campanii electorale în afara campaniilor electorale. Deși o campanie electorală în durează doar 30 de zile, iar în anii încărcați n-am depășit, acum, două campanii electorale pe an, de fapt, trăim într-o perpetuă campanie între ciclurile electorale.
Momentul câștigării alegerilor coincide cu începutul campaniei electorale pentru următoarele alegeri. Iar bani, prin voia legiuitorilor și la insistențele societății civile, sunt.
Nici o companie din România, nici măcar cele foarte mari, care produc bani și plătesc impozite, nu are buget de publicitate de 252 de milioane de lei anual. Dar au partidele. Partide care nu promovează nimic realmente valoros. Nu promovează idei, nu promovează proiecte, nu promovează oameni pricepuți. Poți promova nimicul pe bani grei? Uite că poți.
Problema este că ceea ce promovează partidele de foarte mulți ani încoace nu este doar inutil, ci de-a dreptul dăunător. N-avem studii științifice, dar nu putem eluda realitatea.
Politica românească din ultimii 30 de ani e din ce în ce mai toxică și dăunează din ce în ce mai grav sănătății. Și, totuși, până acum, nimeni nu a pus problema interzicerii publicității făcute politicienilor, așa cum s-a interzis publicitatea pentru țigări. Țigările omoară anual foarte mulți oameni, politicienii, insistenți, pot omorî țări.
Foto: Hepta