PAH, despre „Televiziunea Digi 24 merită să dispară” a lui Mihai Șora: O cenzură ontologică

În postarea inițială, filosoful spunea că televiziunea Digi 24 merită să dispară, pentru că a realizat un interviu cu Florin Iordache, autorul OUG 13 de la începutul anului 2017, acea orodonanță de urgență care, printre alții, l-a scos din casă și pe domnul Șora.

Probabil că unii au înțeles că Digi 24 trebuie să dispară, iar asta l-a deranjat pe domnul Șora, care explică destul de clar, deși nu tranșant, că cei care nu fac diferența între “merită să” și “trebuie să” sunt de-a dreptul analfabeți.

Cert este că domnul Șora are o listă a sa cu instituții media agreate, iar Digi 24 nu se mai numără pe această listă. Pentru că este o televiziune care merită, chiar dacă nu neapărat trebuie, să dispară.

Iar asta este una din marile probleme actuale ale României, problemă pe care un spirit fin și un cetățean cu adevărat democrat, care a trăit să vadă numai în România trei dictaturi, ar fi trebuit să o sesizeze de mai multă vreme decât ceilalți oameni.

Problema este, formulată simplist, că orice sursă de informații ce nu ne furnizează doar texte și imagini care ne întăresc nouă convingerile preexistente merită să dispară.

De aceea și lista de preferințe jurnalistice a domnului Șora este foarte sărăcuță. Nu conține decât patru (4) publicații online, unidirecționale, care nu tratează decât o singură parte a spectrului politic, uneori printr-o prismă ușor părtinitoare. Pentru un om care, în peste 100 de ani de viață, a citit, probabil, biblioteci întregi, a abandona astăzi în fața asaltului informațional este cel puțin dezamăgitor.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

Dar dacă domnul Șora are dreptul să-și menajeze forțele, după ce o viață întreagă ar fi putut să și le consume arzând ca o voce și o conștiință vii ale poporului român, luminându-i mintea prin întunecatele decenii ale celor trei dictaturi, această scuză nu este valabilă și pentru cei mult mai tineri și pretins mult mai activi.

A-ți limita, cu bună știință, sursele de informare, alegând doar ceea ce crezi tu că nu merită să dispară, pentru că îți confirmă părerile, este un act de autoanalfabetizare.

Dacă în postarea inițială domnul Șora se limita la a blama doar Digi 24, în cea explicativă, pusă marți pe Facebook detaliază încercând să scape de acuzațiile de totalitarism. Și o face, din păcate, adâncindu-se și mai mult.

Ne spune filosoful că a oferi acces la platformele de informare în masă unei părți a spectrului politic este un semn de complicitate, că trăim vremuri grele, premergătoare unei noi dictaturi, vremuri care exclud orice încercare de imparțialitate și de echidistanță.

Dacă așa ar fi gândit și Ion Iliescu în 1990, atunci când era nevoie de aprobări ministeriale pentru a înființa o publicație, aprobări pe care le primea oricine, totuși, România de astăzi ar fi fost departe în trecut, din nou.

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

România, așa cum e ea (oricum mult mai bună decât era în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, a celei a lui Antonescu și a celei comuniste), își datorează transformarea tocmai faptului că toate taberele au avut acces la platforme de exprimare.

De-abia atunci când accesul va fi îngrădit, indiferent că îngrădirea o va decide un politruc sau un filosof, vom păși din nou pe drumul dictaturii.

Când ai până în 30 de ani și nu ai prins nici măcar o zi de dictatură, n-ai cum să-ți dai seama. Dar când ai petrecut 69 de ani sub dictaturi, ar trebui să fii mai grijuliu cu vorbele și interdicțiile, fie ele ontologice sau doar lingvistice.

Patrick André de Hillerin

Citește și:

Tolo: Merită Digi 24 să dispară, așa cum cere Mihai Șora, și revista DoR să fie rușinată în piața publică?

Urmărește-ne pe Google News