Între timp, în timp ce viitorii contribuabili și alegători sunt învățați încă de mici ce înseamnă umilință fizică, favorizații sorții se distrează între ei, făcând pe seama țării glume la care râd numai ei. Pentru că numai ei pot considera că starea actuală de înapoiere a României este o glumă.
Din coloanele lor oficiale, din spatele geamurilor fumurii ale mașinilor în care își trăiesc măreția, realitatea pare complet diferită. Ei se freacă, costum scump de costum scump, de granzii Europei. Ei au planuri mărețe pentru viitorul Europei, al planetei, al galaxiei, al Universului.
Cum ar putea să se împiedice de rahatul din propria lor țară? Ăla e rezervat plebeilor, sclavilor, nedemnilor cărora Măriile Lor nu simt nevoia să le dea explicații.
Blaga (Lucian, nu Vasile) spunea că veșnicia s-a născut la sat. Între timp, ea s-a mutat la Cotroceni, la Palatul Victoria, la Palatul Parlamentului, în varii sedii de partide. În satele României n-a prea mai rămas nimeni care să aibă grijă de veșnicie sau de viitorul țării. Și care viitor, până la urmă?
Vorbește vreun politician, zilele astea, despre viitor? Nu. Totul se raportează la un trecut complet lipsit de glorie.
Au trecut 30 de ani de când am scăpat sângeros de dictatură și, prin uitare și ignoranță, tindem să ne întoarcem la ea aplaudând. Doi foști profesori candidează pentru funcția de președinte al României, dar nici măcar unul singur dintre ei nu este interesat, în mod real, de modul în care se construiește viitorul copiilor noștri.
Folosesc ultimele tehnologii pentru a-și răspândi urbi et orbi non ideile, în timp ce sunt surzi la bocetele părinților care și-au pierdut copiii înecați în haznalele din curțile școlilor.
Se plătesc sume enorme pe rachete de ultimă generație, în timp ce în 1.176 de școli din țara pe care ăștia doi vor să o conducă, Evul Mediu dă petrecere.
Lor, însă, nu le pute nimic. În lumea lor nu există decât proiecte golite de conținut, lozinci lipsite de sens, momâi lipsite de creier, marionete lipsite de suflet.
Ambalate frumos, cosmetizate pe computer, lucrurile astea ne sunt vândute zi de zi pe post de adevăruri supreme. Dar oricâte parfumuri scumpe ar turna consultanții pe politicieni, viitorul miroase foarte urât.