ComenteazăConform datelor Institutului Național de Statistică, în 2019 în România erau înregistrate peste 500 de mii de întreprinderi cu maximum 9 angajați, în care lucrau aproape un milion de angajați.
Prin eliminarea fișei postului și a regulamentului intern, locul de muncă pentru aproape un milion de angajați se va transforma într-o junglă, în care va domni arbitrarul și impredictibilul.
Să luăm un exemplu – fișa postului este cea care ajută un angajat să își cunoască exact sarcinile care îi revin la locul de muncă, rolul în organigrama întreprinderii, indicatorii de performanță după care va fi evaluat. În absența fișei postului, totul devine o masă difuză de responsabilități și atribuții – nimic nu e exclus și totul e posibil. În extremis și prin absurd, un patron îi poate cere unui angajat să facă tumbe sau să meargă într-un picior, pentru că angajatul nu va putea invoca în apărarea sa nici un act din care să reiasă că mersul într-un picior nu face parte din atribuțiile și sarcinile de serviciu. Poziția angajaților va fi astfel una extrem de vulnerabilă – concedierea pe motiv de necorespundere profesională va deveni o practică la ordinea zilei.
Astfel de concedieri vor fi ușurate și de dispariția regulamentului de ordine interioară, prevăzută și ea de ordonanța de urgență în cauză. Regulamentul de ordine internă e un fel de „constituție” a locului de muncă – el stabilește regulile de funcționare în interiorul unei organizații, de la drepturi și îndatoriri, până la abaterile disciplinare și indicatorii de performanță după care e evaluat angajatul.
În absența unei asemenea „constituții” a locului de muncă și a fișei postului, concedierile se vor înmulți precum ciupercile după ploaie. Actualmente, concedierea pe motiv de necorespundere profesională nu poate fi dispusă fără o evaluare prealabilă a angajatului conform procedurii de evaluare stabilită prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de muncă. Cum contractele de muncă sunt inexistente în companiile cu mai puțin de 21 de angajați, iar regulamentul de ordine internă dispare ca urmare a ordonanței, totul rămâne la mila angajatorului.
La mila angajatorului e și acum, de facto – acest tip de concediere e frecvent, doar că atunci când angajații atacă decizia în instanță, ei au, de regulă, câștig de cauză, pentru că adesea angajatorii nu se sinchisesc de prevederile legale și nu respectă etapele concedierii.
Prin bunăvoința guvernului actual, ceea ce azi este ilegal va deveni mâine normă – concedierile vor deveni discreționare, iar angajații nu doar că vor fi nevoiți să meargă într-un picior când angajatorul va dispune asta, ci vor trebui să meargă în general pe vârful degetelor de teamă de a nu călca greșit.
Mai simplu spus, angajații vor deveni un soi de sclavi pe plantație, pe care angajatorul îi va putea pune să îndeplinească orice sarcini va crede el de cuviință și pe care îi va putea concedia după bunul plan.
Momentan, sindicatele au sesizat Avocatul Poporului, arătând că modificările din ordonanță vor expune angajații abuzurilor angajatorilor, pentru că nici Inspecția Muncii, nici instanțele de judecată nu vor mai putea verifica și sancționa încălcarea drepturilor lucrătorilor.
Conform International Trade Union Confederation, România este singura țară din Uniunea Europeană în care drepturile angajaților sunt sistematic violate. Din perspectiva respectării drepturilor angajaților, ne situăm în compania unor țări precum Mauritania, Venezuela sau Nigeria. Singurele state care stau mai rău decât noi sunt cele în care drepturile nu sunt doar violate, ci pur și simplu nu există nici o garanție a acestora – e cazul unor țări ca Afganistan sau Thailanda și probabil într-acolo se îndreaptă și România, prin grija guvernului aflat în slujul patronilor.
Debirocratizarea pe care o invocă Guvernul e doar un pretext – nu orice act reprezintă o birocrație inutilă. Birocrația reprezintă forma cea mai eficientă, cea mai rațională prin care putem organiza conviețuirea noastră în societate. Un sistem birocratic bine pus la punct asigură predictibilitate, eficiență și elimină arbitrariul. E fundamentul și esența statului de drept.
Ceea ce deranjează este excesul de birocrație, procedurile inutile, care îngreunează, în loc să ușureze mersul lucrurilor. Cu greu se poate susține că fișa postului și regulamentul intern sunt acte birocratice inutile, așa cum greu se poate argumenta că ele împovărează excesiv angajatorii.
Motivul real nu e birocrația, motivul real e dorința de a da mână liberă angajatorilor să își exploateze angajații și să-i demită după bunul plac. Cu libertarieni notorii ca Florin Cîțu sau Claudiu Nășui, care contrasemnează ordonanța, cu Raluca Turcan, tristă relicvă a epocii băsiste și care contrasemnează la rându-i, visul flexibilizării relațiilor de muncă începe să devină real. Locul de muncă va deveni un spațiu tot mai puțin reglementat, în care regulile de interacțiune vor fi rezultatul raporturilor brute de putere. Va deveni locul în care mielul se va întâlni cu lupul, iar Guvernul se va lăuda în fața noastră că a eliminat birocrația dintre cei doi.
FOTO: Hepta