Până la serviciile secrete ne omoară politrucii. De ce lăsăm birocrații să decidă cine investește în România?

SRI și SIE vor avea un cuvânt de spus în ceea ce privește „investitorii străini”. Tolo scrie: „în ce țară UE serviciile secrete țin loc de bursă, de piață și sunt decidenți economici?”. Nu știu să răspund la întrebarea asta, dar pot oferi întrebări și răspunsuri din alt unghi. La rândul său, SRI a răspuns redacției.

Îngrijorări

Zilele următoare se fac 32 de ani de când am publicat primul text într-o publicație românească și vreo 29 de când am început să scriu, des, despre serviciile secrete ale României. Nu mi-au fost niciodată simpatice și am semnalat, deseori, abuzuri, vizibile sau nu pentru alții. Sunt necesare, desigur, dar, într-o democrație, nu trebuie să devină niciodată factori unici de decizie. Din acest punct de vedere sunt complet de acord cu opinia coordonatorului editorial al Libertății. 

Doar că recenta ordonanță de urgență a guvernului militar Ciucă nu ar trebui să ne îngrijoreze dinspre partea serviciilor, ci dinspre cea a civililor. Sau a presupușilor civili.

De ce decid birocrații într-o piață liberă?

„ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996” nu este revoltătoare pentru că introduce serviciile secrete în procesul de alegere al investițiilor străine, ci pentru că instituie un astfel de proces, arbitrar prin însăși existența lui. 

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Alegeri prezidențiale: Marcel Ciolacu, George Simion și Mircea Geoană, pe primele 3 locuri

Într-o piață liberă nu pot birocrații să decidă cine și cum are voie să investească. Că nu mai vorbim de piață liberă, ci despre o economie controlată, comunist-totalitară.

Dar Ordonanța generalului nu este de capul ei pe lume. Ea chiar are rolul să pună în practică un regulament (lege) UE. Aici găsiți (pasionații de lecturi complicate) regulamentul cu pricina.

În regulamentul respectiv nu se vorbește, explicit, despre investițiile străine ca fiind investiții extra-comunitare. Nu, ele sunt „investiții din țări terțe”. O formulare birocratică perfectă. Terțe față de cine? Ar trebui să fie alte două țări în joc, nu? Ei, bine, nu sunt. Sunt „o țară membră” și Comisia Europeană. Da, da, în acest act, CE devine țară, că altfel nu se explică.

Din punctul de vedere al unui est-european înapoiat, cum mă descopăr pe zi ce trece, citind și tratatul de aderare la UE, încă nu suntem aceeași țară cu Bulgaria sau Ungaria. Sau Franța, Germania, Italia etc. Banca Națională a României încă mai crede că investițiile venite din aceste țări sunt investiții străine. Comisia Europeană are altă părere.

Și cine suntem noi să contrazicem Comisia Europeană, care se consideră țară? Fără frontiere definite pe care să trebuiască să la apere, fără o populație clară, cu excepția armatei de birocrați, fără steag, imn sau istorie, recunoaștere internațională sau reprezentare la ONU, Comisia Europeană se plasează ca o a doua țară în relația dintre o țară membră UE și țările terțe, non UE. Aia e.

Recomandări

Toate taxele care ar putea crește în 2025. Scumpiri pe bandă, din cauza pomenilor guvernamentale

Dar să revenim la ordonanțele noastre.

Regulamentul UE din 2019 nu impune nimănui nici să înființeze comitete și comiții care să certifice investițiile din surse non-UE, cum nu impune nici implicarea serviciilor secrete în poveste. Dar nu-i nimic, de aia avem premier un militar. Ca să.

Ofițeri care își fac treaba

Regulamentul UE vine târziu, după ce Trump a început lupta cu Huawei. Și cât de bine ar fi fost ca serviciile secrete ale „Lumii Libere” să fi avertizat înainte sau să fi fost ascultate spunând că nu este OK să-ți dai inclusiv comunicațiile militare pe mâna unor companii controlate de către un stat potențial adversar. Poate că au făcut-o, poate nu. 

Dacă spun că știu ofițeri ai serviciilor secrete care au ridicat mereu problema siguranței versus „prețul cel mai bun” și au fost, încet-încet trași pe linie moartă, poate că nu voi fi crezut. Așa că mai bine nu spun.

Uneori, cred, e bine ca serviciile secrete să verifice un potențial investitor străin. E mai greu la SIE, pentru că SIE are dreptul, legal, să înființeze firme, deci un potențial investitor ar putea fi un concurent direct al unei firme acoperite.

Dar, dincolo de asta, problema cea mai mare este însăși existența unei comisii care aprobă investițiile străine. O comisie fără personalitate juridică, alcătuită doar din politruci: 

Recomandări

Ce nu s-a văzut la TV la lansarea candidatului Ciucă: aplauze în sală, șușoteli, supărări și deziluzie pe holuri. „Și-a bătut joc de toată munca noastră”

• un reprezentant al prim-ministrului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, care va avea și calitatea de președinte al Comisei; 
• președintele Consiliului Concurenței sau un membru al Plenului Consiliului Concurenței; 
• un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului; 
• un reprezentant al Ministerului Economiei; 
• un reprezentant al Ministerului Antreprenoriatului și Turismului; 
• un reprezentat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii; 
• un reprezentat al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării
• un reprezentant al Ministerului Finanțelor; 
• un reprezentant al Ministerului Apărării Naționale; 
• un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne; 
• un reprezentat al Ministerului Sănătății; 
• un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe. 

Toți ăștia, niște nealeși, ci numiți (ca și membrii CE), vor beneficia de niște indemnizații consistente doar pentru a decide cine are sau nu dreptul de a investi în România.

Ca să parafrazez: „în ce țară normală politrucii și birocrații țin loc de bursă, de piață și sunt decidenți economici?”.

Slava!

Urmărește-ne pe Google News