Sunt proteste foarte serioase în Franța în legătură cu felul în care Macron forțează creșterea vârstei de pensionare. Eu chiar i-aș ruga pe ai noștri să o facă în România, să vadă ce se întâmplă. Să pună vârsta de pensionare la 150 de ani că oricum la noi nu se mai iese la protest. La protest se iese doar pentru chestii irelevante, deja de ani de zile. Ultima mare „revoluție” a fost pentru niște modificări în legile justiției pe care Iohannis și ai săi le fac în ultimii ani de trei ori mai nocive. S-a mai ieșit pentru dreptul antimască, pff! Iar atunci când se protestează din vreun motiv serios, nu se ajunge la știri.

De altfel, nici protestele franceze, nici recentele greve din învățământ din Anglia n-au prins agenda românească foarte preocupată de știri adunate probabil de patroni de televiziuni împreună cu vreo trei „strategici” la un vin fiert și un tăiat de porc, ca pe vremea Kovesi-Dragnea-Ghiță: drona americană căzută în Marea Neagră, Bâstroe, criza cerealelor (toate orientate frumos cu patul puștii, că doar e război, nu dezbatem, impunem puncte de vedere).

Cea mai bună unitate de măsură a nesimțirii e totuși factura la energie electrică

Luni de zile stăm toți ca proștii și așteptăm factura ca pe loteria mortală. 90% nu înțelegem de ce cum, ce citire o fi, ce estimare o fi, de ce așa și nu altfel. ANRE anunță glorios că a amendat Hidroelectrica. Însă toți distribuitorii importanți fac același lucru. Amână la nesfârșit facturile, te zăpăcesc de cap și, atenție!, asta pe timp de criză globală în energie.

Toți am înțeles că vom plăti mai mult. Cum de a devenit însă atât de haotică piața? E prea puțin important că sunt companii de stat sau private, se iau oricum unele după altele că așa-s „piața” și viața. A, și pentru că e vina guvernului, cum mai strigă cu tupeu cei din energie. Din ianuarie, majoritatea n-au mai emis facturi.

Vă dați seama că am ajuns să ne rugăm de ei să ne ia banii? Vă dați seama că nu vedem politicieni și guvernanți dezbătând ordonanțe de urgență cu care să-i și naționalizezi (atunci când e cazul) pentru o astfel de nesimțire în masă?

Lumea stă cuminte și în fața propriilor rate. Cât încă sunt joburi, românul de mijloc cu rată e cel mai cuminte exemplar de cetățean european. Nu zice nici pâs. Rate duble, taxe noi bancare? Știe cineva ceva? BNR sigur nu.

Pentru toate astea e bun spiritul de protest și de chestionare simplă, directă. Bă, vrei să-ți plătesc factura? Atunci, dă-mi-o! Sau către bănci: ok, am înțeles, crize, alea-alea, dă-mi desfășurător ultraamănunțit, supravegheat de BNR, în care să văd clar că nu ai mai pus și zece alte tăxulețe inventate, pe lângă costurile crizei. De unde știu că s-ar putea întâmpla așa ceva? De la criza financiară precedentă. Pe lângă dobânzile mari, s-au strecurat atunci zeci de modalități de furt. Furt, da, dovedit în zeci și sute de procese câștigate de clienți. Practică pe lângă care atunci BNR era îngrijorată doar să nu dezechilibreze „bietele” bănci. E cineva să verifice că nu se întâmplă același lucru? Nu. 

Isărescu pare din aceeași lume cu Iohannis, niște monumente – or, cum se știe, monumentele sunt experte în stat de pomană.

Când mai văd câte un scandal precum cel cu insolvența Euroins, mă bucur, îmi zic: ia uite, nene, mai există o fărâmă de stat. Are ASF bubele lui, dar măcar mai descoperim cazurile de nesimțire flagrantă, cu „multinaționale bulgărești”, mai rudimentare așa, nu ca multinaționalele din energie sau retail.

Trebuie să redescoperim protestul cu cauze concrete, clare, cu destinatar clar; aviz și sindicatelor care par că dorm de rup, aviz și asocierilor cetățenești de orice fel.

Trebuie să ne redescoperim durerile simple. De exemplu, că am ajuns să implorăm niște companii să ne ia banii la timp, ca să nu rămânem fără curent. Nu trebuie să citesc eu lumina, nu trebuie să fac nimic. Ați avut profit indecent, angajați oameni să culeagă date ca să puteți taxa la timp, corect, oamenii. Estimarea interzisă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News