ComenteazăSecuriștii mărunți ca specie și groaznici ca efect erau cei care își sacrificau prietenii, colegii și rudele pentru avantaje mai mici sau mai mari. O făceau pentru o carieră fără probleme și pentru o viață cel puțin liniștită, dacă nu îmbelșugată.
Am să reamintesc, în treacăt, o obsesie permanentă, și anume sintagma „Securitatea ca poliție politică”. Legea face diferența între colaborarea cu Securitatea și colaborarea cu Securitatea ca poliție politică. Însă Securitatea asta era, poliție politică, nimic altceva.
Colaborarea cu Securitatea însemna participarea la acțiunile poliției politice. Dar asta e legea (proastă) pe care nimeni nu mai are chef să o modifice în bine astăzi.
Din păcate.
Ca politician, Traian Băsescu se află într-o selectă companie, alături de Mircea Ionescu Quintus, Dan Voiculescu, Mona Muscă și mulți alții. Sunt în galeria marilor turnători ai neamului și istorici precum Boia sau Bălăceanu Stolnici, actori precum Puric, ziariști precum Roșca Stănescu și multe, foarte multe alte persoane.
Busola morală arăta dosarele
Dar niciunul dintre turnătorii odioși ai Securității nu a ajuns atât de sus în ierarhia statului, niciunul, parcă, nu s-a autoproclamat autoritate morală supremă așa cum a făcut turnătorul cu numele de cod Petrov.
Atât de mult a mințit Traian Băsescu pentru a ascunde colaborarea sa cu Securitatea, încât este clar că a considerat acest episod drept un punct slab, care l-ar fi putut încurca în cariera politică după 1990. Și tocmai pentru că s-a chinuit atât să ascundă asta și pentru că n-a fost el singurul care să știe că a colaborat cu Securitatea, trebuie să ne întrebăm cât mai serios cine l-a apăsat din când în când pe punctul vulnerabil, pentru a obține de la președintele Băsescu decizii și măsuri favorabile unor anumite interese.
Conform legii, Traian Băsescu va rămâne fără avantajele pe care le are orice șef de stat. Dar pe noi nu ne ajută cu nimic faptul că nu va mai avea casă plătită de stat, mașină, cabinet și angajați decontați de stat, pază de la SPP și o indemnizație frumușică.
Ne-ar ajuta mult mai mult dacă adevărul istoric ar fi repus în drepturi. Dacă măcar astăzi ar recunoaște mai mulți că pseudo-campania anticorupție a fost mai mult un paravan.
În timp ce cavalerul anticorupției defila prin Piața Victoriei cu țepe imaginare în mână, apropiații și familia sa își construiau cu migală dosarele penale.
Și poate că n-are Traian Băsescu nicio legătură cu condamnarea fratelui și nepotului său, dar în cazul condamnării fiicei sale, Ioana, pe fond, banii s-au dus direct în campania electorală prezidențială.
Ni se spune, zilele astea, că da, o fi turnat Traian Băsescu la Securitate, dar a și făcut multe lucruri bune.
Da?
Nimic din ce a părut că ar construi Traian Băsescu nu i-a supraviețuit prea mult, pentru că n-a fost nimic serios sau temeinic în acele construcții.
Aderarea la NATO a fost înainte de Băsescu
Deși i se atribuie astăzi lui, aderarea la NATO a avut loc, definitiv, în martie 2004, înainte ca Traian Băsescu să aibă vreun cuvânt de spus. De asemenea, integrarea în UE fusese deja stabilită definitiv pe 17 decembrie 2004. Primul mandat al președintelui Băsescu a început de-abia pe 20 decembrie, același an.
În timpul celor două mandate ale sale, România a mers din criză politică în criză politică, începând chiar cu primele luni de după câștigarea alegerilor.
În timpul mandatelor sale, România a trecut printr-o criză economică severă, pe care Traian Băsescu nici măcar n-a recunoscut-o vreo doi ani, că veneau alegerile.
În timpul mandatelor sale s-a atins apogeul cheltuielilor deșănțate din bugetul statului, fiind mai puțin important dacă se face ceva, atâta vreme cât banii ajungeau la firmele agreate de partid.
În timpul mandatelor sale, Constituția a fost încălcată în mod repetat, în numele justiției și al anticorupției, iar serviciilor secrete li s-a dat dreptul de a abuza cu legea în mână, încălcând drepturi și libertăți fundamentale.
Da, Traian Băsescu a fost un jalnic colaborator al Securității, dar a și făcut. A făcut tot ceea ce a depins de el pentru a rămâne în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși oameni politici ai României.