„PAS CU PAS” (Pandemia Asta Sfâșie Cu Ușurință Poporul Ăsta Separat)

E seară și la televizoarele cu tub din blocurile gri rulează un film bulgăresc. 

Departe, peste mări și țări, e o altă lume a luxului.

Candelabre, mâncăruri de finețe, pupici pe mânuțele doamnelor, zâmbete, pahare de șampanie și muzică de salon.

În mijlocul bunei dispoziții, un domn traversează sala speriat, cu viteza nespecifică unei asemenea eveniment. Gâfâind, înmânează o telegramă bărbatului cărunt din capul mesei, apoi se scuză pentru deranj și dispare.

După ce își suge măselele ghiftuite, suflecându-și cămașa albă, bărbatul citește singurul mesaj de pe foaia din plicul alb, după care se face alb ca varul: „Vrancea”. (Vino Repede Acasă Nicule, Capitala E Avariată).

Avionul cuplului Ceaușescu decolează imediat spre România, întrerupând de urgență vizita oficială. 

Întâmplarea de mai sus face parte din legenda ce reconstituie momentul în care fostul dictator a aflat despre cutremurul din 4 martie ’77, soldat cu peste 1.500 de morți. 

Azi, mă folosesc de acest spațiu în care semnez și trimit o telegramă actualului președinte al României, Klaus Iohannis. Îl rog ca, în ceasul ce arată peste treizeci de ani de la Revoluție, să renunțe la clăparii de schi cu care se mișcă atât de greoi într-una dintre cele mai mari crize sanitare din istoria omenirii, să părăsească dineul luptelor de putere din propriul partid și să decoleze de urgență la firul ierbii, la încrederea voturilor ce l-au teleportat pe terenul de golf, tuns la dungă.

Urmărește-ne pe Google News