La un moment dat, o întâmplare din timpul domniei țarului Petru cel Mare m-a dus cu gândul la… televiziunile noastre de știri. Cele care au cele mai mari audiențe: România TV (Sebastian Ghiță), Antena 3 (familia Dan Voiculescu) și Realitatea Plus (familia Maricel Păcuraru). În primul moment, m-am întrebat dacă nu cumva mă uit prea mult la aceste televiziuni care au ajuns să-mi altereze până și bucuria unei lecturi despre oameni și fapte din secolul al XVIII-lea. În fapt, ce-are de-a face Petru cel Mare cu aceste canale TV, care fac și desfac agenda publică în România după interesele patronilor? Nu cumva este o exagerare, o forțare, un derapaj al minții mele? 

În toamna anului 1718, Petru cel Mare a demarat o anchetă care o viza pe Mary Hamilton, una dintre domnișoarele de onoare ale soției sale, Ecaterina. Domnișoara, urmașa unei familii de regaliști scoțieni, își câștigase faima în multe „aventuri galante”. Printre altele, fusese și amanta lui Petru! Ea ajunsese să se iubească cu Orlov, unul dintre aghiotanții țarului, și rămăsese gravidă de trei ori. De fiecare dată făcuse avort, îngropând copilașii în apropierea palatului. Ancheta lui Petru, lansată în urma unor turnătorii, firește!, a mai scos la iveală că Mary furase niște bijuterii ale Ecaterinei, iar Orlov se culcase și cu amanta din acel moment a țarului, Avdotia Rjevskaia. Ca să fie iertată de Petru, Avdotia a acuzat-o pe Mary că o defăimase pe Ecaterina, spunând că își înălbea pielea cu ceară de albine. Un război al amantelor în atmosfera de destrăbălare și promiscuitate care domina curtea lui Petru cel Mare. El a ordonat ca Mary Hamilton să fie întemnițată și torturată. (Pe aghiotantul Orlov l-a iertat.) În timpul torturii, Mary a recunoscut că furase bijuteriile și omorâse cei trei copilași. Petru a osândit-o la moarte. 

Montefiore povestește că domnișoara de onoare a apărut pe eșafod în „toată splendoarea ei, purtând o rochie albă de mătase cu panglici negre”. Era sigură că țarul o va ierta. Doar îi fusese amantă! Petru a urcat pe eșafod, a sărutat-o, apoi i-a spus:

„Nu pot încălca legea ca să-ți salvez viața. Îndură-ți osânda cu curaj și roagă-te la Dumnezeu, cu sufletul plin de credință!”. 

Femeia a leșinat. Petru i-a făcut semn călăului care a decapitat-o cu sabia. Dar țarul nu s-a retras. (Urmează o scenă care vă poate afecta emoțional!). Petru a ridicat în mână „frumosul cap desprins de trup și a început să țină o lecție de anatomie în fața mulțimii, arătând vertebrele secționate, traheea tăiată și arterele picurând de sânge”. Apoi, foarte firesc, a sărutat buzele însângerate, a lăsat țeasta să cadă pe eșafod, și-a făcut semnul crucii și a plecat. 

Greu de suportat acest fragment! Numai că episodul m-a dus cu gândul la televiziunile noastre de știri care practică cu voluptate linșajul mediatic. Cazul celor două doctorițe de la Spitalul Sf. Pantelimon, ca să mă refer la ultimul linșaj, mi se pare exemplar pentru așa-zisele prestații jurnalistice ale acestor televiziuni. „Capetele” celor două victime au fost ținute la vedere, cu sadism și voluptate, zile întregi pe micile ecrane, iar moderatorii și invitații lor, la fel ca și Petru, le-au analizat, ca într-o „lecție de anatomie”, apoi „le-au sărutat” cu iubire și devotament față de telespectatorii spălați pe creiere care îngroașă audiențele acestor canale. Practica de bază în așa-zisa activitate editorială este linșajul, execuția publică la orele de maximă audiență. Se ia o „măciucă” și se dă în cap „condamnatului” până când acesta își dă duhul în mințile telespectatorilor setoși de „sânge” și „dreptate”. Dacă execuția domnișoarei Mary și gestul lui Petru cel Mare de a-i săruta buzele însângerate ne cutremură, atunci de ce nu ne-ar umple de furie și dispreț linșajele mediatice ale unor televiziuni cu porniri sadice și criminale specifice secolului al XVIII-lea? Asta este libertatea presei în secolul XXI: linșajul? La polul opus linșajului, care a devenit o normalitate (din păcate!), aceste televiziuni practică un pupincurism de care se bucură cei aleși de patroni, în funcție de interesele comune.   

Fragmentul lui Montefiore nu se încheie cu plecarea lui Petru cel Mare de pe eșafod. Țarul a poruncit ca țeasta femeii să fie îmbălsămată și depusă în Cabinetul Curiozităților. Peste ani, un călător englez, vizitând acest muzeu, a fost impresionat de „chipul de cristal”: „Niciodată ochii mei nu au văzut un chip mai frumos”.

Oare cum vor arăta peste un an „chipurile” celor două doctorițe de la Spitalul Sf. Pantelimon care au fost linșate de aceste televiziuni. Mai mult ca sigur că nici ele nu se vor mai recunoaște în oglindă după linșajul pe care l-au trăit. Linșajul trece, victimele sunt mutilate, publicul este mulțumit pentru că și-a luat porția de „sânge”.

*„Romanovii 1613 – 1918”, de Simon Sebag Montefiore, traducere de Irina Negrea, Editura Trei, 2017.                             

Foto: captură YouTube

 
 

Urmărește-ne pe Google News