ComenteazăAm făcut o selecție de personaje care ne-au dominat povestea în pandemie, care au alcătuit coloana sonoră și vizuală a izolării noastre. Unii au făcut lucruri minunate, alții nu. E bine să-i înșirăm aici într-o listă, să nu-i uităm. Fiecare e ambivalent, proporția de lumină și umbră din fiecare v-o stabiliți în funcție de experiențele avute.
Personalul medical și bolnavii
Suprasolicitat într-un sistem în care nu am mai băgat bani. Surmenaj, stres, nu destul echipament, o rată înfiorătoare a deceselor. Partea de rateu a fost condiționată și de COVID, și de problemele vechi: un alt personaj, bolnavul cronic, a avut enorm de suferit, pentru că nu a mai putut fi tratat nici cât era înainte. Au fost destul de multe cazuri de bâlbâială organizatorică și indiferență față de dramele de lângă COVID, unele mult mai mari. Eram țara morții înainte de vreme. În 2020 am accentuat asta.
Polițistul
A fost pus să lucreze în locul medicilor. N-avem paturi, deci dăm amenzi. A fost ocazie și pentru abuzuri, și pentru zel ridicol, pentru show off cu intervenții în cartiere mărginașe, la vânătoare de „nesupuși”.
Militarul
S-a instaurat puternic ideea, impusă de aripa puterii reprezentată de Klaus Iohannis, dar și de o bună parte din opinia publică, că, acolo unde ai o problemă, pui un militar să conducă. Militarul salvator a avut cea mai spectaculoasă evoluție în 2020. Între timp am făcut cheltuieli-record cu înarmarea și nu am făcut niciun pas serios înspre întărirea sănătății.
Curierul
Sunt două fețe. Pe de o parte, un soi de Moș Crăciun post-atomic, Jeff Bezos (Amazon), simbol al îmbogățirii indecente din livrarea la domiciliu. De cealaltă parte, lucrătorii Amazon (spiridușii, ca să păstrăm spiritul Crăciunului), cei care au și protestat în plină pandemie în SUA pentru că au fost plătiți prost și supuși unor riscuri sporite. Și în România, livrările au duduit, curierii au devenit prietenii noștri salvatori. Marile profituri însă nu au fost taxate destul, iar coșul zilnic pentru trai a crescut simțitor.
Lucrătorul din umbră
Producția nu s-a oprit. A fost zarvă mare cu HoReCa sau cu pariurile sportive. Dar fabricile, construcțiile, transporturile au mers la foc continuu. Mulți au lucrat în timp ce „erau dați în șomaj tehnic”. Guvernul a avut grijă să inhibe controalele muncii. 2020 a fost și un an al exploatării mărite, într-o țară oricum renumită pentru felul barbar în care își tratează angajații din privat.
Preotul
Am avut staruri antimască, precum vedeta bisericească de la Constanța, Teodosie, dar am avut și organizare bună și discreție în alte locuri, astfel încât frustrarea credinciosului să nu sporească. Însă preoții care au câștigat capital politic prin atitudini antimască sunt cel puțin la fel de condamnabili precum politicieni sau figuri publice care au profitat de pandemie pentru like-uri, share-uri și, în ultimă instanță, bani.
Profesor-elev
Nu a mers școala digitală. Sau, mai bine zis, a funcționat în școlile unde treaba mergea oricum. Profesorilor nu li s-a asigurat o trecere minimală gratuită către digital. Elevilor, nici atât.
Comunicatorul
A fost bătălie pe cine ia rolul de comunicator principal. Vă amintiți de Vela în geacă de piele? N-a fost numai el. Iohannis a fost un comunicator, a ajuns „luptătorul cu pesedeul”. Mai nou, avem un comunicator militar responsabil de vaccinarea țării, prilej pentru alte scenete și idei ridicole.
E boală tipic provincială, cea care-ți dă impresia că prin comunicare rezolvi totul. Doar cu o credință oarbă în comunicare poți să faci atâta show în „zilele europene ale vaccinării” suprapuse peste zilele de Crăciun. În plus, ca și în cazul altor vaccinuri, ne vom trezi că apucații antivaccin fac, de fapt, un serviciu Guvernului, pentru că noi oricum n-avem și nu vom avea prea curând destule doze pentru imunizare eficientă. Decât să credem în vaccin și să n-avem destule doze, mai bine nu credem în vaccin. Logic, nu?
Conspiraționistul
Criza a adus în față milioane de oameni deștepți care au învățat ei de la Hollywood că guvernul și ocultele pregătesc mereu ceva rău. Spiritul conspiraționist nu i-a învățat să întrebe și: „bă!, dacă felul cum gândesc e atât de antisistem, de ce oare mai toate filmele de la Hollywood despre apocalipse diverse conțin o conspirație?”. Deci da, conspiraționistul a devenit un personaj și mai umflat, pentru că de pe urma lui, Google, Facebook și ceilalți vânzători de gunoi informațional s-au umplut de bani. Au fost și sunt consumatorii-vedetă ai lui 2020.
Afaceristul
Unii, săracii, s-au zbătut serios, ba chiar și-au văzut murind afacerile. În general, cei mici. Alții au descoperit gustul de afacerist asistat social, au luat ajutoare, au mai dat și câte un tun, s-au făcut mulți bani din cinism anul ăsta, din măști neconforme, testat paralel în clinica privată și câte altele. La cum arată ciorna de program de guvernare, anul 2021 poate avea un slogan clar: luăm tot de la săraci și salvăm bogații. Afaceristul ăsta mediu a fost și propagator al conspiraționismului anti-COVID, și-a găsit și vâna naționalistă (adică dă-mi mie bani, dacului verde), de altfel, AUR se trage mai ales din acest canal subteran al conspirației de business local.
Muncitorul sezonier/zilier
Scandalul muncitorilor transportați la muncă în Vest, în plin lockdown, a scos la iveală un adevăr „european” extrem de incomod. Că mâna de lucru informală, ușor exploatabilă, din Est este absolut vitală pentru tot felul de ramuri din economia europeană. Dar acest muncitor nu este ca lumea protejat în Uniunea Europeană. Sclipiciul iahtului european s-a cam mânjit de la mocirla medievală pe care plutește. (Mai mult am scris aici.)