Perversitate ca răspuns pentru perversitate 

Nu am cum să fiu sigur că așa au stat lucrurile, dar e probabil. În 1996, Virgil Măgureanu anunța că va vota schimbarea, și s-a votat schimbarea. Oricum, lucrurile au ajuns într-un punct nemaivăzut: dușmanii s-au aliat. Și au produs, ca by-product, un alt oponent.   

Alianța PSD-PNL a fost însoțită de creșteri de salarii și de revenirea la viața în aer liber. Prea bine. Dar online-ul a rămas o opțiune de realitate ușor de accesat în orice moment. Revolta anti-PSD nu s-a mai convertit în adeziune filo-PNL. Raționalitatea politicii a fost, în România, suspendată tocmai de puterea politică, în numele raționalității politice. Perversitate maximă. 

Pe de altă parte, politica alianței PSD-PNL a devenit insuportabilă. Nu te poți uita la sport doar la modul estetic, poate doar dacă performanța e estetic de nerefuzat. Trebuie să ți se respecte fidelitățile, afinitățile și antipatiile. Ciolacu și Ciucă au trădat profund, vital, nu doar politic-superficial. Ciolacu a fost orbit de predicții. Ciucă a fost convins că e bine să-l asculte pe Iohannis, acest om fără însușiri al lui Musil, care a călcat numai în excremente de pasărea paradisului de când a devenit președinte. 

Politica devenise prea vizibilă și prea lipsită de nerv. Un desen animat cu cadre făcute din plastilină, în care totul e la vedere dar nu se mișcă nimic. Ce poate fi mai pervers decât să dezafectezi creierul politic al oamenilor? Cum să mai ai chef de politică cu Ciucă, Ciolacu și Iohannis? Cum să nu mai crezi că USR e o alternativă, când partidul ăsta a schimbat stiluri de joc și jucători până când și-a pierdut conturul? Noroc, cumva, cu Lasconi, o femeie cu niște experiență de PR și de administrație publică, suficient de diferită.

Recomandări

Amenințare cruntă a Rusiei pentru Ucraina, după ce Volodimir Zelenski a refuzat armistițiul de Ziua Victoriei: „Kievul nu va supraviețui până pe 10 mai”

Rațiunea politică a oamenilor, anulată de PSD-PNL, a disperat și s-a lăsat ghidată de visceral. Într-o țară în care salariul minim a tot crescut, în care nimic nu mai seamănă cu restriștea din urmă cu 15-20 de ani, votul s-a transformat într-un ersatz de căutarea spirituală și în răzbunare. Ex ossibus ultor. 

Într-o conjunctură libidinală normală, Călin Georgescu ar fi fost un candidat de marjă de eroare. El reprezintă acum, pentru mulți dintre noi, apa vie cu care a viscerul politic a fost lipit la loc, în corp. Votul care l-a adus pe locul întâi după primul tur este un gest pe cât de politic – de fapt, inconștient – pe atât de anti-politic ca justificare a celor care l-au votat. Politicii de partid i s-a dat acum o lecție. Georgescu e tot ce-i trebuie României în momentul de față, în tacticile de gândit și manevrele de făcut pentru a scăpa cu bine dintre două războaie. Cei care l-au adus pe Georgescu „sus pe tocuri” să-și pregătească bine spovedania. 

Foto: Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News