Peţitoarea

– Cum funcţionează prezidenţialele pe la voi? m-a întrebat Iepurele din Lună.

– Ţi-am mai spus la fiecare scrutin: serviciu contra serviciu. Serviciile între ele.

Pentru prima oară, pe 24 noiembrie anul trecut, hop şi serviciile ruseşti. Ca să fie şi mai cool.  

Toate procedează la fel, când îşi aleg candidatul. Păcat. Dacă ar apela, după obiceiul pământului, la o peţitoare, ar ieşi mai în câştig.

Mi-am închipuit: mă întrerupeți să mă întrebaţi cine e Iepurele din Lună, tocmai când terminasem expoziţiunea & intriga şi mă pregăteam să ajung la punctul culminant. Ce contează cine e Iepurele? O cunoştinţă întâmplătoare.

Repet, peţitoarea ar fi cea mai profi la pescuit candidaţi. Nimeni n-o întrece în instinct politic. Dovada? Una dintre cele mai vechi anecdote din repertoriul meu idiş, de Sighetu-Marmaţiei.

… Iţik decide că a venit vremea să-şi însoare singurul fiu, pe Ştrul. Şi procedează conform obiceiului. Se adresează unei peţitoare profesioniste şi îi cere să-i caute cea mai minunată noră din Galiţia. Peţitoarea se întoarce după trei săptămâni, anunţându-l că a găsit ce trebuie: „E frumoasă de pică, e o gospodină fără cusur, e credincioasă ca nimeni alta – merge la sinagogă şi ştie toate rugăciunile pe de rost”. Iţik nu-şi mai încape în piele de bucurie, fata e ceea ce visase pentru Ştrul. Un singur amănunt îl mai roade. Îşi face curaj şi se adresează peţitoarei: „Iartă-mă, pot să te mai întreb ceva?…”. Femeia îi face semn să vorbească fără ocolişuri. „E bună la pat?”, îngaimă Iţik, roşind până în vârful urechilor. Netulburată, peţitoarea îi răspunde profesional: „Ei bine, unii zic că da, alţii zic că nu”.

Urmărește-ne pe Google News