Și Abecedarul a fost vechi, țin minte foarte bine. Poate ție nu-ți pasă, pentru că ești generația care a deschis ochii în digital, pentru că nici n-ai să le deschizi, pentru că învățătura e disprețuită în România, contează diplomele cumpărate, nu învățătura, dar pe mine mă doare sufletul că n-ai să miroși niciodată parfumul… Nu, “parfumul” nu-i cuvântul potrivit!
Când începutul școlii avea mirosul manualelor noi
Ar trebui să-ți povestesc emoția pe care o aveam la începutul fiecărui an școlar, când primeam manualele noi și mă repezeam ca un lup (pui de lup?) să miros, să adulmec hârtia, cerneala tipografică, pozele, schemele, la Istorie, la Biologie, la Geografie, să le răsfoiesc cu mare grijă, să desprind paginile lipite, cu o bucurie nebună, devoratoare… Ăsta-i parfumul școlii! Nu dezinfectantul care pute pe plexiglasul vostru din clasă, ci parfumul magic ce se răspândește când deschizi un manual nou. Parfumul nemuritor al școlii.
Pricepi metafora mea? Tu ești cu digitalul și te înțeleg, iar digitalul nu miroase, te-ai obișnuit cu verzele astea de manuale, pentru că nostalgia mea nu mai face doi bani. Mă uit la tine, dormind.
Manuale din 2008
Trag, la întâmplare, un manual din teanc, să nu te trezesc, să nu te enervezi că te controlez, mofturi de adolescentă. Ce dacă te controlez? Sunt tatăl tău, am dreptul, manualele la control! Uite manualul de Matematică! “Trunchi comun” – scrie pe copertă. Ce-o fi “trunchiul” ăsta? Are coperțile crăpate.
Verific anul apariției: 2008. Aveai trei ani când a apărut “trunchiul”. Bine că nu ți-a dat unul de la 1848.
Nu-l răsfoiesc, pentru că paginile mi se lipesc de degete, oricum nu mai înțeleg, m-am priceput până-n clasa a VIII-a, te-am ajutat la puteri, la fracții, la ecuația de gradul întâi, acum mi s-a rup “filmul”, pun “trunchiul comun” la loc în teanc.
Pagina cu Creangă
Unde-i manualul de Română? Ăsta e foarte important! Scot unul care nu are înscris vreun titlu pe cotor și citesc pe copertă: “ROMÂNĂ”, scris cu o cariocă neagră, dar asta nu-i copertă!, e un carton lipit cu trei benzi scotch, întorc la coperta a IV-a, tot un carton, deschid la prima pagină, recunosc poza lui Ion Creangă, băi, dar manualul ăsta n-are nici copertă, nici pagina de gardă, nici cuprins, niciun înscris, când a fost editat?
Pagina cu Creangă este mâzgălită violent cu pixul, paginile sunt îngălbenite, hărtănite, ce mizerie este manualul ăsta?
Cum se poate învăța Limba Română după mizeria asta? Îmi vine să trag de tine: cum ai putut să accepți acest manual? Trebuie să-l dai înapoi, să-ți dea unul lizibil, nici pe vremea lui Creangă nu existau asemenea manuale, parcă l-au luat din gunoi. Oare l-au dezinfectat împotriva COVID? Sigur că nu ești tu de vină. Și dormi.
Mă uit ca vițelul la manualul tău “nou”. Gândesc: Nu trebuia să te fac cu maică-ta în țara asta greșită. Este o erată de țară, de vreme ce manualele copiilor arată ca niște gunoaie. Bine, înțeleg că sunt copii care n-au nici manuale, n-au nici după ce să bea apă, deci eu trebuie să fiu mulțumit, norocos, m-am scos cu gunoiul ăsta! De “ROMÂNĂ”.
Țara fără manuale
Ce-ar trebui să fac? Să mă agit, să mă dau de ceasul morții ca să-ți găsesc un manual nou, să ți-l cumpăr de pe internet.
Asta fac părinții în România: finanțează Învățământul gratuit. M-am săturat să finanțez! Mi s-a acrit de explicații de genul “subfinanțare”, “reformă”, “proiecte”, “licitații întârziate”, rahaturi!
Să mă duc în fața Ministerului Educației și să-i dau foc manualului. În semn de protest: să vă ia dracu cu jafurile voastre! Jandarmii mă vor aresta, pentru că am pus în pericol ordinea publică.
Mă simt atât de neputincios cu manualul ăsta și nu fac decât să repet ca un prost: “Nu trebuia să te fac în țara asta greșită”. Trebuie să acuz pe cineva, să înjur, să blestem, să porcăiesc pe miniștrii care s-au perindat la Educație, pe președinte, pe premier, pe politicienii din ultimii 30 de ani, pe derbedeii care au jefuit și-au țepuit bugetul, să înjur pe cine îmi vine în minte, de furie, de neputință, dar înjurătura e un deja-vu în România.
Să ne pregătim copiii pentru export
Toți ăștia din sistem și-au văzut de interese, de lefuri, de licitații trucate pentru manuale, de mafia manualelor, de banii lor, iar noi, părinții din marea prostime românească, ne-am obișnuit, ne-am resemnat, am fost spălați pe creiere, să nu protestăm, să acceptăm (nu sunt bani pentru școală!), să ne resemnăm, să ne “descurcăm” pentru binele copiilor, pentru viitorul lor, nu aici, în țara asta greșită, ci pentru viitorul altor țări, să ne pregătim copiii pentru export.
Nu știu cum să-ți mai construiesc viitorul, dar știu că manualele astea te ajută să ți-l construiești…
– Ce faci? – aud scâncetul tău din pat.
– Mă uit în manualul de Română.
– Ce vrei cu el?
– Vreau să văd dacă m-au băgat și pe mine în manual, anul ăsta, la prozatori contemporani…