Aștept să se facă 15 mai. (Ce faci până pe 15 mai?) Mă uit la televizor. (Ai făcut bătături în fund de atâta stat la TV.)
E seară, trecut cu puțin de ora zece. La Realitatea Plus e Florin Cîțu. Vorbește despre ce-a făcut. (Ce-a făcut?) IMM Invest, deficitul e sub control, economia românească își va reveni puternic în V… (Schimbă canalul!) La B1 TV este Marcel Boloș. (Cine-i ăsta?) Zice că UE a aprobat 750 de milioane de euro pentru IMM-urile din România. (Schimbă!)
La România TV, Ciutacu anunță dezvăluiri „absolut spectaculoase” despre Gheorghe Flutur, pe un ecran împărțit în opt ferestre (Sunt opt? Mai numără o dată!) Ecranul de la Antena 3 e împărțit în șase ferestre. (Ești sigur? Ai uitat să numeri.) Se vorbește despre decizia CCR, dar numai într-o fereastră își mișcă fălcile Gâdea. Celelalte ferestre sunt stătute. (Recunoști vocea „analistul de casă” Gheorghe Pipera? Mută!) Am mutat pe Digi24. E Nelu Tătaru. Are o voce obosită și Prelipceanu îl tot sâcâie cu întrebări. (Stupide.)
La prânz, l-am auzit pe Tătaru și la Radio România Actualități. (Nu refuză niciun „pacient” din mass-media, doar e ministrul sănătății!) Ziua face teren la spitalele din țară, seara se odihnește la televiziuni. (Vezi, d-aia e ministru, e bărbat puternic!) Mă întorc la B1 TV. Nu mai e Boloș, e Oros! (Ce zice ministrul Adrian Oros?) O să dea vreo 80 de milioane de euro la fermierii afectați de pandemie, tot din fonduri europene. (Politicienii promit bani, nu te-ai prins?)
Miniștrii noștri, în frunte cu șeful lor, Ludovic Orban, apar în fiecare seară la televiziuni. (Trebuie să informeze poporul. Altfel, poporul rămâne cu ochii-n soare, neajutorat.) Schimbă între ei televiziunile. (Televiziunile îi schimbă între ele, iar site-urile fac știri. Presa muncește la greu.) Altă treabă n-au? (E treaba lor, să fie văzuți, să clămpănească.)
Mai toate discursurile sunt pline de sintagmele: „vom analiza”, „vom discuta”, „vom aloca”, „vom propune”, „ne gândim la o variantă…” (Multe promisiuni, puține fapte.)
De ce? De ce nu se duce Orban în piață, să vadă cum prețurile cresc în fiecare zi? Curba prețurilor nu se află pe un „platou”, așa cum este curba infectărilor cu COVID-19, invocată de Tătaru, dar periculoasă, cum ne amenință Iohannis, curba asta a prețurilor se duce în sus, tot mai sus. Orban n-o vede? De ce nu vorbește nimeni la televiziuni despre prețuri? (Prețurile sunt pentru popor, doar șmecherii profită.)
De ce nu se urcă Orban în mașină, să-l ducă SPP-ul din farmacie în farmacie, să afle câte zeci de medicamente lipsesc, medicamente de bază pentru boli grave? (Se duce la Ford și la Dacia, apoi la diverse inaugurări, urmărește expunere media, poporul să-l țină minte la alegeri.)
Apropo de farmacii! Pe 15 mai mă duc la farmacie, la prima oră, să-mi cumpăr mască cu 2 lei, cu 2,20, cu 2,50, să fie mască cu „2 în față”. (Ce te-a apucat?) Așa a zis ministrul Virgil Popescu, că se va lupta ca românii să cumpere măști la prețuri de doi lei „în față”, să nu mai cumpere cu 4, cu 5, cu 6 lei. Se va lupta cu speculanții de măști pentru români! (Luptă de doi lei.) Ăsta-i planul meu: pe 15 mai, cumpăr mască de doi lei, așa cum a promis ministrul! (Plan de doi lei.)
Până atunci mă uit la televizor. Oare ce dă TVR 1? (Probabil un alt ministru care dă bani la popor.) E zece jumătate… (L-ai pierdut pe Cristache.) Aceiași oameni la aceleași televiziuni. (Sunt prea multe televiziuni de știri. Două ar fi de ajuns, celelalte ar merita să dispară, dacă n-ar fi susținute de partide.)
Politicienii ăștia apar în fiecare seară, parcă ar fi actori de talia lui Iureș și Caramitru, în vremea când se juca teatru pe scenă. (Au și ei niște texte de jucat.) De ce vorbesc atât de mult liderii noștri? (Se trezesc dimineața cu textele pe noptieră, până seara, când ajung la televiziuni, trebuie să le învețe, să le repete.) Și le tot repetă, seară de seară. (Ca papagalii.) Ar trebui să lucreze la planurile țării.
PSD a dat bani cu lopata, iar PNL l-a criticat. Acum, PNL dă bani cu izoleta, iar PSD îl critică. Atât știu să facă: să dea bani.
(Tu ai vreun plan? Pune mâna pe-o carte, dar nu aia din coșul de rufe din baie!) Aș deschide cartea „Vorbind în șoaptă”* de Orlando Figes. (Bun istoricul ăsta britanic. E documentat beton și talentat la scris.) Volumul e subintitulat „Viața privată în Rusia lui Stalin”. (Cartea* asta te îngroapă în depresie.) Cum bolșevicii au distrus familia, tradițiile, viața intimă, biserica și credința, cum au spălat creierele a zeci de milioane de ruși. Un regim criminal. (Bolșevismul a fost mai tare decât coronavirusul.)
În Marea Teroare din anii 37-38, la ordinul lui Stalin, NKVD a împușcat 680.000 de oameni, acuzați de „crime împotriva statului”, iar populația lagărelor din Gulag a depășit două milioane de indivizi. (Pe cine mai interesează azi cifrele astea?) Numai în doi ani! (Câți oameni vor muri în următorii doi ani de coronavirus?) Rușii de atunci trăiau cu spaima că, în fiecare noapte, puteau auzi în ușile lor bătăile fatale ale agenților NKVD. (Auzi, vecinul de deasupra ți-a băgat bormașina!)
Dormeau prost și se trezeau la zgomotul oricărei mașini care trăgea în fața casei. (Și tu dormi prost, dar mașina de gunoi te trezește în fiecare dimineață.) Trăiau cu frica-n oase. (Frica îi distruge pe oameni.) În foametea planificată de bolșevici (1932) circula o vorbă de supraviețuire în Rusia: „Omul nu trebuie să aibă o sută de ruble, ci o sută de prieteni” (Bea o bere cu un prieten!)
Dacă aș coborî în parcarea din fața blocului, poate-i mai prind pe băieții care beau bere cu dozele puse pe capota mașinii. Beau în fiecare după-amiază, ca pe vremuri. Nu-i cunosc, dar aș sta cu ei la distanța regulamentară să beau o bere, pentru că berea, cum zice la reclame, se bea cu „prietenii”. (A crescut spectaculos consumul de băuturi alcoolice în România, dar niciun politician nu suflă o vorbă în „fiola”… televiziunilor).
Am o bere în frigider, dar nu pot s-o beau singur… (Totuși, care-i planul tău după 15 mai?) Am să-l sun pe frizerul meu, să mă programeze pe 15 mai la un tuns. Chiar așa, să mă treacă pe listă, ca pe vremuri, când ai mei se treceau pe listă la rând la lapte, să-mi pun și eu „sticlele de lapte” la coadă la frizer, hair stylist – cum se zice acuma, să mă tundă zero!, doi milimetri sub piele, ca să mă țină tunsul și pentru pandemia din toamnă, cum ne avertizează liderii noștri. (E criză de leadership.)
S-a făcut târziu. (Culcă-te!) Dau pe Eurosport 1! (Finala Welsh Open la snooker.) Robertson bagă bila roz fără să atingă marginile buzunarului. Bingham încă speră într-o revenire. (Nu va reveni la masă. E reluare, nu te-ai prins?) Îmi place blondul Robertson. Se pregătește să atace bila neagră, dar presimt că lovitura asta (în reluare) îmi va nimeri creierul, pe care-l va trimite în ultimul buzunar al incertitudinii în care s-a prăbușit lumea. (E clar, n-ai niciun plan după 15 mai.)
foto: EPA
„Vorbind în șoaptă. Viața privată în Rusia lui Stalin”, Editura Polirom, 2019, traducere de Justina Bandol și Mihaela Negrilă.