În aceste vremuri confuze, orice prostie, bine dirijată, ajunge în față, ia fața altor prostii, ia mințile celor slabi de înger.
Campania în care medici apar în ipostaze de sfinți este o prostie. N-are nicio legătură nici cu viețile sfinților, nici cu viețile medicilor din România. Ca realizare, „omagiul” ăsta îmi amintește de tablourile cu Elena și Nicolae Ceaușescu, în care cei doi, în viziunea pictorilor pupincuriști și devotați partidului comunist, apăreau alături de domnitori (Ștefan cel Mare ciocnea un pahar cu vin cu Nea Nicu), de popor, de tineri stilizați care aduceau a îngeri (le lipseau doar aripile).
Este ceva conservat și otrăvit în mentalul poporului român, iar comuniștii au știut să-l folosească foarte bine, în modul cum laudă, respectă, pupă mâna, își cinstește eroii. O evidentă supralicitare, un imbold care conduce imediat la ridicare de statui, de supereroi, te apucă greața!
Mult mai interesant decât o analiză a campaniei este de urmărit mecanismul prin care asemenea prostii ajung în față, ajung să ia fața, ajung pe „prima pagină”.
Orice campanie realizată de o agenție de publicitate trebuie să ajungă în față. Ăsta-i obiectivul publicitarului din orice colț al lumii. Altfel, se lasă de meserie.
Numai că la noi, precum această campanie a agenției McCann, orice prostie trebuie să facă scandal, să stârnească valuri. Acesta e scopul esențial: valuri de audiență, de polemici, de contre, cât mai mari. Nu contează mesajul, profunzimea ideii, nu!
Totul trebuie ambalat și vândut ca să ieși în față. Dar cum vinzi? Îți suni prietenii, îi atenționezi, le semnalezi, poate că îi interesează. Presa trebuie încurajată să preia subiectul, să-l dezbată și să-l stoarcă.
Dacă până și TVR 1 a ajuns să facă o leșinătură de știre pe seama acestei prostii, înseamnă că „prietenii știu de ce…”. (Ce importanță are știrea asta pentru telespectatorii din Moreni sau Lugoj? O aiureală!) Contează câte relații ai în presă.
Iar șefii de la McCann au destule relații. Sigur, autorii se așteptau la reacțiile BOR și ale primarului Gabriela Firea, nu contează!, important că au făcut valuri.
Libertatea de exprimare a unei prostii este sfântă. Cenzurarea unui prostii se lasă cu scandal. Crește audiența, crește notorietatea, se strâng like-uri, se dau share-uri, bubuie campania! Nu contează ce se spune, contează că se vorbește. La sfârșitul zilei se trage linia și se numără din nou: like, share, număr de vizualizări, se face bilanțul, peste așteptări! Iată un model de business care funcționează în piața de publicitate din România!
Sigur, nu-i frumos să critici o agenție mare precum McCann, multipremiată și galonată. Trebuie să te ferești să faci procese de intenții. Din banii clienților agenției au trăit și trăiesc multe organe de presă.
Pe scurt: să păstrăm o legătură civilizată cu agențiile de publicitate. De-acolo vin banii. Dacă-i critici, publicitarii te țin minte, sunt mai rău ca bolșevicii, nu te uită toată viața, te urmăresc, nu te iartă, nu-ți mai dau bugete, mori în chinuri și nu catadicsesc să sune la 112.
Tot ce fac ei, publicitarii, trebuie lăudat, altfel… dai de dracu! Păcat că n-a apărut încă vreun panou sau un tablou cu publicitari în chip de înger.
Cum i-ar sta, de exemplu, lui Bogdan Enoiu, șeful de la McCann, cu o aură de înger, tras într-un tablou? Dar să nu divagăm…
Să nu ne atingem de publicitari. Chiar dacă piața de publicitate din România este una dintre cele mai corupte sectoare de activitate de la înființare până-n prezent. Șpaga și mita pentru câștigarea bugetelor de la clienți sunt practici curente încă de la începuturile publicității în România, din anii 90. Traficul de influență și țepele fac parte din „codul de conduită” în această industrie.
În mod sigur DNA a avut consemn de-a lungul anilor să ocolească piața de publicitate, loc în care o șpagă de valoarea celei de care este acuzată Sorina Pintea e o flegmă în ochi.
Așa încât, cu atâta corupție în piața de publicitate, vine acum McCann și vorbește poporului despre respect, medici și sfinți? Puțină decență n-ar strica. (Mai ales că mulți dintre executanții acestei campanii nu sunt duși la biserică.)
Vom trăi această pandemie și vom vedea cum campania va câștiga premii. Cu siguranță, campania va fi înscrisă la marile festivaluri internaționale și creatorii se vor întoarce cu trofee. (Știm bine cum se dau premiile și la acele reuniuni fandosite! Pe sforării.) Iarăși, se va umple presa de știri, va crește notorietatea agenției, și creatorii vor ajunge pe culmile celebrității. Se va aranja și o întâlnire festivistă cu vreun politician de rang înalt care în va felicita pe creativii. Și uite așa, agenția se va duce la clienții comerciali și se va umfla în pene cu premiile câștigate pe prostii. Pentru că, în România, prostiile împinse cu tupeu în față aduc bani ceva mai târziu. Pe seama fraierilor.