ComenteazăSă spunem însă că intențiile contează – la urma urmei, voința politică este punctul de plecare în orice demers. Dacă voință politică nu e, nimic nu e – nici bani, nici resurse umane, nici capacitate instituțională. Cum arată intențiile Guvernului PNL?
Ceea ce sare în ochi încă de la prima vedere este o recunoaștere implicită de către liberali a eșecului ideilor propagate până acum. După ce ani la rând prin voci precum cea a lui Cîțu PNL a ridicat în slăvi piața liberă, a criticat intervenția statului, acum PNL vine și ne declară că pentru a ieși din criză, e necesar să facem exact opusul.
Eșecul ideologiei neoliberale
Mai exact – avem nevoie de investiții publice, de credite garantate de stat, de o Bancă Națională de Dezvoltare, de un Fond de Investiții. PNL recunoaște astfel că statul minimal, central în dogma neoliberală la care a aderat, nu e o soluție, și că avem nevoie de intervenția activă a statului în economie. PSD a acuzat PNL că a plagiat programul de relansare economică al PSD, anunțat încă în luna mai. Dar aici e vorba de ceva mai sofisticat și mai profund decât plagiatul – e vorba de eșecul ideologiei neoliberale în a furniza soluții pentru prosperitate, eșec pe care PNL îl recunoaște implicit în planul de relansare economică.
Doar că admiterea tacită a acestui eșec nu e suficientă – schimbarea de paradigmă, pe care și-o propune PNL, nu se face doar prin renunțarea la vechile idei, eronate. Pentru a face ceea ce PNL declară că vrea să facă e nevoie de ceva ce lipsește cu desăvârșire – capacitate instituțională. Investițiile publice de care vorbește PNL nu vor fi făcute de mâna invizibilă a pieței. Pentru asta, e nevoie de o birocrație în sens weberian, performantă și profesionistă.
Or, PNL se află într-o răfuială ideologică cu exact această birocrație încă de pe vremea lui Traian Băsescu. Nu spune nimeni că administrația publică românească e profesionistă sau e fără prihană – dar cu siguranță nu critica plină de dispreț și nu măsurile punitive sunt soluția pentru profesionalizarea administrației. Când îi spui necontenit unui copil că e prost, el va ajunge, iremediabil, prost. Implementarea planului PNL se bazează pe o categorie – administrația publică, pe care tot PNL a discreditat-o constant și pe care continuă să o amenințe în continuare cu tăieri salariale. Schimbarea paradigmei de dezvoltare, pe care și-o propune Guvernul, ar trebui să înceapă și cu o schimbare a discursului și politicilor referitoare la bugetarii români.
Nu există relansare economică fără relansare socială
Suficient nu e nici să încerci să relansezi economia doar prin măsuri de sprijin a mediului de afaceri. Cum să vorbești despre relansare economică fără să prevezi nici o măsură substanțială pentru menținerea puterii de cumpărare a populației?
Criza economică și socială se va adânci, șomajul va crește, iar veniturile populației vor fi diminuate. Șomajul tehnic e o măsură binevenită, dar complet insuficientă raportat la severitatea crizei ce va urma. Voucherele pentru o masă caldă, pe care guvernul intenționează să le ofere persoanelor sărace de peste 75 de ani, pot aduce voturi, dar nu ajută la restabilirea puterii de cupărare a populației. Sunt o picătură într-un ocean.
Planul de relansare economică al Guvernului nu pomenește nimic despre politică salarială, despre salariul minim, despre măsurile de protecție socială. Economia nu poate fi disociată de social – nu există relansare economică fără relansare socială. Să nu înțelegi acest lucru înseamnă să fii anacronic.
Suntem în plină criză, și nu doar economică
Exact așa cum anacronic e să fii în plină criză climatică și să nu vorbești nimic despre asta în așa-numitul plan. Criza COVID este doar avanpremiera pentru ceea ce va urma, dacă nu reducem emisiile de carbon și nu stopăm încălzirea climatică.
La nivel european, decarbonificarea și tranziția justă la un sistem energetic verde sunt în centrul dezbaterilor. Or, ce prevede Guvernul la acest capitol? Business as usual – investiții în proiecte de energie nucleară și bazată pe gaze. Mai exact, anunță doar 5 miliarde de lei pentru investiții în energia verde și 15 miliarde de lei investiții în centrale electrice cu turbine cu gaze. O turbină pe gaze o construiești ca să meargă 30-40 de ani, iar UE își propune să renunțe la gaze prin 2040, ca să ajungă neutră climatic în 2050.
Concluzia este tristă – avem un plan, care de fapt nu este un plan, ci o declarație de intenții. Se anunță o schimbare de paradigmă, dar în afară de renunțarea la vechile clișee legate de rolul statului, în afară de recunoașterea implicită a unui eșec, nu găsim nici o măsură serioasă care să ne indice în ce fel se va schimba modelul de dezvoltare al României.
Din contră, avem toate indiciile că lucrurile vor continua, cu mici ajustări pe ici-colo, la fel ca înainte, chiar dacă prețul va fi o criză perpetuă. Gramsci scria că o criză se caracterizează prin faptul că vechiul moare, iar noul nu s-a născut. Exact aici suntem – PNL admite că vechea paradigmă a murit, dar este incapabil să vină cu una nouă. Suntem în plină criză și nu doar economică.