Prăfuită, cu paginile îngălbenite, cartea miroase a hârtie veche. E „Război și pace” o ediție din anul 1959 (părinții mei nici măcar nu se cunoscuseră la acea vreme!), tipărită la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), în Colecția Cartea Rusă, traducerea fiind semnată de Ion Frunzetti și N. Parocescu. Mi-am amintit de această ediție, o primisem de la un coleg de liceu, spre sfârșitul anilor 70, dar o uitasem în ultimii ani, probabil că nu mai ștersesem de mult, cu răbdare, praful din bibliotecă.

Am decis s-o recitesc (citisem o ediție mai nouă prin 2014), în ciuda anului de apariție, 1959, în plin stalinism în România. Prima frază am dus-o cu entuziasm, dar la a doua, mintea mi-a înghețat: „ …Cu aceste cuvinte îl întâmpina în iulie 1805 Anna Pavlovna Scherer, doamna de onoare și confidenta bine-cunoscută a împărătesei Maria Feodorovna, pe mare demnitar prințul Vasili, sosit cel dintâi la serata pe care o dădea. Anna Pavlovna tușea de câteva zile: avea gripă, după cum spunea ea («gripă» era pe atunci un termen nou, folosit numai de puțină lume)…”.

Am rămas cu privirea ațintită pe „gripă”, cuvânt scris cu italic de editorul român din 1959, nu știu dacă însuși Tolstoi să-l fi subliniat, n-am avut răbdare să verific pe Google, iar bibliotecile publice sunt închise. 

Pentru mine, trăitor al pandemiei de coronavirus în anul 2020, gripa de care suferea personajul Anna Pavlovna la 1805, „un termen nou, folosit numai de puțină lume”, este un element perturbator, care îmi poate altera lectura. 

Am vrut să scap de bombardamentul știrilor și informațiilor despre pandemie, coronavirus, morți, internați și pregătirile pentru lansarea campaniei de vaccinare, ca să citesc în tihnă „Război și pace”, dar n-am scăpat, chiar pe prima pagină, un personaj tușește și e bolnav de gripă. Culmea! 

Lectura mea este defectă, pentru că lumea asta, de când se știe pe pământ, e plină de coronaviruși și, în plus, infectează și personajele cărților! – am gândit resemnat. Bine că Anna Pavlovna n-a fost internată în spital, în urma unui test Real Time PCR, altfel ar fi fost contramandată serata pe care o organiza și s-ar fi ales praful de romanul lui Tolstoi, dar să nu încurc borcanele realității cu cele ale ficțiunii, n-are niciun haz! E de-ajuns un singur cuvânt (gripă, ca în cazul meu) ca să-ți viruseze lectura, indiferent de vremea în care citești o carte. 

N-am rămas blocat la prima pagină și am dus mai departe cititul, aristocrația rusă de la 1805 din romanul lui Tolstoi se gândea la război, un război inevitabil cu tiranul Napoleon Bonaparte, dar fiecare personaj își vedea de viață, ba se ducea la serate, să petreacă, să se îmbete ori să-și facă de cap la curve (precum Pierre Bezuhov), ba să tragă sforile pentru a obține o moștenire (prințul Vasili), se făceau și se desfăceau căsătorii, se bârfea, se alerga după funcții și averi, pacea era plină de planuri de viață, războiul era încă departe.

Mă întreb și eu, ca orice om al acestei pandemii, care sunt planurile mele pentru anul 2021. Care-i planul meu? Pentru că toți au planuri! Guvernul Cîțu are un plan (dar n-are încă un buget), președintele Iohannis are, cu siguranță, niște planuri (sunt destui analiști politici care îi desfac planurile la ore de maximă audiență), companiile mai mici sau mai mari și-au făcut deja planurile (cu sau fără o schemă de ajutor guvernamental), toți oamenii își fac planuri pentru noul an.

Așa ne sfătuiesc „trainerii” și liderii industriei de gânduri pozitive: să ne adaptăm, să fim flexibili, să fim agili, focusați pe obiective, pe îndeplinirea target-ului, și uite așa, din target în target, omenirea progresează!, să fim conectați la realitățile acestei perioade plină de „provocări”… Provocările sunt prezente în fiecare discurs, interviu, postare pe rețelele de socializare. 

Ne mișcăm printre provocări, dormim cu provocările sub pernă, să le facem față! Suntem asaltați de provocări (și de provocatorii care ni le semnează). Liderii de opinie ne repetă și ne bagă în cap că trăim într-o „nouă normalitate”, o mare provocare, firește!, trebuie să ne adaptăm, să pivotăm, să fim agili… Am obosit de atâtea provocări, de bla-bla-uri. 

Până la urmă, cu sau fără un plan, cred că rămân neclintite aceleași lucruri: credința în Dumnezeu, familia și libertatea. 

Iar „Război și pace”, indiferent de vremurile tulburate de provocări, rămâne o carte la fel de vie și de fascinantă. Ăsta-i planul meu, primul al anului 2021, un plan micuț, dar merită, să termin de citit „Război și pace”, ediția 1959! Să fie prima carte citită într-un an de război, în care nu vor bubui tunurile, nu se vor ascuți săbiile, ci vor fi înfipte ace (nedureroase) ale seringilor în milioane de brațe.

Chemarea la război a anului 2021 va fi: la seringă, la vaccinare! După acest război, probabil, va fi pace.           

 
 

Urmărește-ne pe Google News