ComenteazăDacă nu e pe fază, George Simion își poate pierde poziția de primul ultras al națiunii. Discursul lui Rareș Bogdan, urlat de la tribuna Romexpo, a fost comparat, în buclă, cu unul de pe stadion. De fapt, nu-i așa. Oricât de puternic strigată, retorica vagă nu ar fi prins niciodată în peluză.
Înțelepciunea tribunei sportive te simte atunci când prinzi muște, când ești un fan inventat, care apare la meci în minutul 5 și are nevoie de literele de pe spate ca să recunoască jucătorii.
În ciuda reputației sale și lăsând la o parte minoritatea ultraagresivă, stadionul e o reprezentare transparentă a meritocrației. Un loc unde cineva câștigă, cineva pierde și săptămâna viitoare totul se ia de la capăt. Aici s-a fondat termenul de fair-play. Antrenați de mici cu această succesiune triumf-eșec, cei mai mulți dintre oameni se înțelepțesc să nu le absolutizeze, să accepte că și adversarul tău sau suporterul lui au părți bune.
Tribuna stadionului i-ar fi strigat lui Rareș Bogdan să stea jos. Tribuna politică îl propulsează. Prin decibeli, Rareș Bogdan a devenit prezidențiabil. Și nu e glumă. În acest ritm al populismului, nu mai e atât de neverosimil duelul Rareș Bogdan – Gabriela Firea în 2024, la prezidențiale.
Toate semnele arată că aparența vinde în țara unde niciunul dintre cei 12 vorbitori liberali nu a folosit expresia „serviciul public”, dacă nu cumva ne-a scăpat nouă, la numărătoare. E posibilă și o eroare.
Oricum, în niciun caz, nici Cîțu și susținătorii săi, nici Orban și echipa nu s-au axat pe această sintagmă. Iar politica asta este: un „serviciu public”.
E adevărat că au utilizat sinonime, însă la majoritatea, nu la toți, au precumpănit sonorul, grozăvia, frica strecurată adversarului, să i se ridice părul pe șira spinării dușmanului.
Violeta Alexandru, singura femeie din cei 12 de la prezidiu, a făcut excepție. Și încă vreo doi oameni. În rest, volumul e dat la maximum. Impresia contează.
Se mizează atât de mult pe aparență, încât Florin Cîțu, după ce i-a asigurat pe toți de respectul său în discurs, a plecat la declarații TV, imediat după intervenția lui Ludovic Orban. În cea mai importantă zi a abia născutei sale cariere politice, premierul României nu a suportat sau i s-au părut insignifianți cei care urmau să-l critice.
Favoritul Cîțu n-a mai stat, așa cum Orban a răbdat de la cap la coadă, să audă discursurile opozanților săi, susținători ai celuilalt candidat.
Președintele Klaus Iohannis a observat, corect, că nu se guvernează pe rețelele sociale. Trimiterea a fost la apetența USR-PLUS de a înlocui soluțiile politice, infinitele negocieri răbdătoare cu postări pe Facebook. Dar destui oameni de prim rang din partidul președintelui s-au comportat în ultima vreme și la congresul PNL ca pe rețelele sociale.
Nu concurența spectaculoasă strică. Nu dezbaterea polemică a fost rea. Dimpotrivă.
Congresul PNL a avut și ceva vital, important tocmai prin logica duelului. Nivelul unora dintre lideri, urletul care să acopere lipsa de semantică politică și de soluții reale pentru oameni, asta e de discutat.
Sâmbătă, 25 septembrie 2021, politica noastră a confirmat, la vârf, că se afundă în epoca TikTok. Și nu insultați stadionul, vă rugăm!