„În plină pandemie, toate instituțiile statului trebuie să lucreze împreună pentru a găsi soluții în a opri acest fenomen care ne afectează pe toți. Discuția de marți va fi despre comunicarea și informațiile publice care distorsionează mesajele din partea autorităților și sprijinirea comunicațională a unor măsuri de sănătate publică”, a scris Iulian Bulai pe Facebook, relatează Hotnews.
Deputatul USR-PLUS face o confuzie. Ca și sora sa, Radio România Actualități, TVR nu este o „instituție a statului”. Ea deservește societatea, nu statul. Publicul, nu Guvernul. Milioanele de contribuabili, nu pe Klaus Iohannis.
Că posturile publice nu îi servesc pe cetățeni, asta e adevărata discuție.
În cazul TVR, nu „bășcălia” din emisiunea de Revelion, cu adevărat o mostră de prost-gust, de misoginism și de discurs al urii, este însă autentica bășcălie.
Nici măcar cei 200 de milioane de euro cheltuiți anual de televiziunea și radioul publice – îi fac cam jumătate-jumătate – nu sunt problema.
Adevăratele costuri vin nu din ce fac TVR și Radio România, ci din ce nu fac. Noi toți decontăm lipsa de combativitate în numele adevărului a acestor canale. Cu excepția faptului că au cam 4.000 de angajați, ceea ce e important pe o piață media în dificultate, TVR și RRA nu-și fac treaba, iar asta se vede nu doar în audiență, ci mai ales în impactul public minor.
Misiunea lor nu se măsoară doar în reach și în puncte de rating, ci în felul în care apără interesul public al comunităților, și nu al statului, cum crede Iulian Bulai.
Uriașul potențial al rețelei naționale de oameni din TVR și RRA
Și tocmai pentru că, înainte de deputatul USR-PLUS, alți politicieni din PSD, PD-L, PNL și UDMR au gândit la fel, considerând posturile publice drept „instituții ale statului” (sintagmă în spatele căreia și-au angajat pilele), acestea nu au însoțit modernizarea țării nici măcar după aderarea la UE. Au rămas în urma României, ceea ce e cu adevărat o performanță.
Sigur că există oameni valoroși și la TVR, și la RRA. Statistic nu putea fi altfel din miile de angajați.
Dar trăgând linie și vorbind de misiunea publică, ele nu au fost informative, incomode și critice la adresa Guvernului și președintelui, indiferent cum s-au numit ocupanții acestor poziții.
Și, la fel de grav, nu au pus sub presiune autoritățile locale, deși banii publici le ajută să dețină singura rețea consistentă de stații locale și de corespondenți, o lupă care poate privi la nivel de detaliu, unica rămasă în presa din România.
Degeaba au însă oameni în fiecare județ. Blaturile cu magnații locali sunt atât de cimentate, că nu se mai poate difuza o știre corectă despre nimeni. De la Botoșani la Cluj și de la Constanța la Timișoara, România toată pare că slăvește „instituțiile statului”.
Sau, când se critică ceva, o fac cu glume misogine, cu opinii care încurajează limbajul urii. Un milion de emisiuni de Revelion cu președintele Iohannis maimuțărit (toți președinții au fost) nu face cât o serie consecventă de știri incomode de la Cotroceni.
De ce nu a dat interviu la TVR președintele României în atâția ani de mandat? Puneai un om în fața Palatului Cotroceni zi de zi, până când dădea. De ce șeful SRI, Eduard Helvig, nu a dat niciodată vreo explicație în fața telespectatorilor TVR?
Motivele pentru care oamenii buni nu vor în TVR și RRA
„Doina Gradea trebuie să plece din TVR și să ia cu ea și pe partenerii PSD care au mai rămas acolo”, a mai spus Iulian Bulai.
Înainte de orice, Doina Gradea nu trebuia să ajungă acolo. Ea a fost numită de stânga politică. Dar, înaintea sa, nici alții, puși de dreapta, nu aveau ce căuta.
Au existat și câțiva oameni decenți de-a lungul acestor decenii în fruntea TVR și RRA sau în executivul de top al posturilor, dar acolo nu-ți termini aproape niciodată mandatul, de ce ar veni cineva care știe meserie?
De regulă, ofertele pentru profesioniști au fost formulate în termeni grăbiți și improprii, ca și cum ar fi un mare avantaj să te angajezi acolo. E exact invers. Politicienii trebuie să convingă ei oamenii buni să vină să lucreze la TVR și RRA.
Nimic nu se compară, în media din România, cu dificultatea de a reforma televiziunea și radioul publice, iar cele două nu pot fi făcute decât împreună, căci așa s-ar pune resursele la comun într-un moment în care conținutul poate fi declinat pe orice platformă.
Orice a făcut un manager, un om de redacție, un jurnalist, cel mai greu în viața lui, trebuie înmulțit cu 100 ca efort, dacă Parlamentul ar vrea cu adevărat canale publice independente. Nu canale ale statului!
Ultima șansă
Și mai e ceva. Ciclic se naște lozinca populistă „Să nu mai controleze și să decidă Parlamentul șefii TVR și RRA!”. Ba să-i numească, pentru că Parlamentul îi reprezintă pe acționarii reali ai acestor posturi, care sunt cetățenii. La fel se întâmplă în țările democratice, cu posturi de televiziune și de radio adevărate, unde Parlamentul își îndeplinește obligațiile.
Dar după aceea, gata, posturile publice rămân fără vreo imixtiune managerială sau editorială din partea nimănui, nici a Parlamentului.
Dacă TVR, RRA și Agerpres nu se vor uni după modelul BBC, lăsând deoparte orice orgolii, dacă politicienii nu vor înțelege că o conversație națională civilizată începe prin ei înșiși oferind explicații publicului și răspunzând la întrebări grele, peste cinci ani vom adăuga bășcăliei încă un miliard de euro arși! Un miliard.
Este, probabil, ultima șansă înainte ca lumea digitală, Google, Facebook și rețelele sociale să ducă definitiv în irelevanță posturile publice din România.