Ea zice că bea un vin românesc, roșu, demisec. Tu ești pe uscat. Peste 20 de minute începe meciul pe Eurosport. Ea este fericită: a primit înștiințarea că i s-a aprobat aplicația pentru cetățenie. Tu o feliciți fără ezitare: felicitări, felicitări!
Ea zice că va fi cetățean al Regatului Unit. Tu zici: bravo, frumoasă realizare! Ea zice că a visat încă din adolescență să ajungă cetățean al Regatului, o mare civilizație, o mare cultură, este mândră, un vis împlinit! Tu o aprobi automat și îți trec prin minte imperiul colonial, Compania Indiilor de Est, corăbiile, ce-ai văzut prin filme, dar ești confuz, pentru că ai o mulțime de nedumeriri: cum ai aplicat?, ce hârtii ți-au cerut?, când ți-ai depus dosarul, anul trecut?…
Nu e dosar cu șină, domle!, e aplicație! – te corectează cu ironie, ironia ei ascuțită, care te-a pus în dificultate de atâtea ori când erați tineri, recunoști, nu i s-a tocit ironia…
Tu o întrebi cât a costat sticla de vin, de parcă asta e urgența ta, să știi cum merg exporturile de vinuri românești în Regat. Ea zice că a dat vreo 4 lire și mai bea niște vin. Iarăși dau năvală în mintea ta o grămadă de întrebări: și ce va urma?, când te duci să depui jurământul în fața reginei?, te duci la Palatul Buckingham?, ce avantaje ai de-acum încolo?, ai să-ți găsești o slujbă mai ușor?, poți să-ți cumperi o casă mai ieftină? – întrebări de fraier, abține-te, ascult-o, e fericită!
Ea zice că pentru prima dată este fericită de când se află aici, de șase ani. Tu știi că a plecat disperată pentru că aici (în România) nu avea niciun viitor. Ea bea. Tu știi că are grijă de bătrâni, nu știi cum se numește acest job, niciodată, dar niciodată nu ți-ai închipuit că ea va ajunge să-i hrănească, să-i spele și, de ce nu?, să-i șteargă la cur pe bătrânii din Regat.
Gândești cu răutate, dar cu admirație, ea este, într-adevăr, o femeie puternică, știai încă de atunci, de când erați foarte tineri, n-ai încercat niciodată să-i faci curte, pentru că puterea ei te-a intimidat mereu, of!
Ea bea (sigur că bea, e cetățean britanic!) și își amintește cum a vrut să renunțe după primul an de facultate de mecanică, care secție?, Mașini Termice! Tu ai făcut TCM, dar nu ți-a trecut prin gând să renunți, ascultă un om fericit!
Dar părinții n-au lăsat-o să abandoneze, au obligat să termine ingineria, a terminat-o cu bine, fată deșteaptă, a luat repartiție în stagiatură la o centrală pe lângă Rovinari, asta unde vine, în Gorj?, mamă, ce departe!, fetița a lăsat-o în grija părinților, era deja divorțată, și a făcut naveta de la barăci până pe șantier, șase kilometri, în fiecare dimineață, nu poate să uite cum strigau muncitorii în urma ei: „Făăă, ce te-aș f..e!”
Pe ea, inginera, s-o f…, al dracului derbedei! Tu știi toate astea pentru că ți le-a mai povestit, dar acum le povestește descătușată, parcă ți se descarcă, parcă ar vrea să-ți verse toată mizeriile și frustrările pe care le-a înghițit aici (în România), iar tu trebuie să fii depozitarul, să ai grijă de tot ce povestește, ești paznicul, gardianul și confidentul, vezi că începe meciul pe Eurosport!
Apoi, după Revoluție, ea s-a întors în oraș, s-a angajat în combinatul siderurgic, alți ani de chin, până a învățat, s-a pregătit și a dat la Regie, are două facultăți!, e mai tare ca tine, două facultăți în România plus cetățenia britanică, adică dublă cetățenie, admirabil! – îi repeți.
Ea nu se oprește din poveste, ce mândră a fost când a luat la Regie, dar în ce stres a trăit în București, ca studentă, fără serviciu, fără bani, fără o gazdă sigură, ce nebunie!
Apoi, marea dezamăgire și cu teatrul ăsta, n-a montat mai deloc, ori n-a avut noroc, ori n-a știut să se descurce…
Ecranul telefonului s-a aburit, ți-or fi ieșit emoțiile prin ureche, îți vine să-i întinzi mâna, să-i apuci mâna, să-i strângi mâna, ca să știe că îi înțelegi fericirea, suferința, bețivăneala care îți pune în pericol începutul meciului, asta suntem, o generație pierdută, chinuită, cu bucurii întârziate, comuniștii ne-au spălat pe creier, mai rău decât pandemia asta, ne plângem de milă, bine că tu ești cetățean britanic, ai scăpat!…
Ești de-a dreptul stupid dacă îi zici aceste platitudini. Dar ce trebuie să-i spui? Te gândești la Cehov, la finalul din „Unchiul Vanea”: „Ne vom trudi pentru alții, și-acum, și la bătrânețe, fără să cunoaștem odihna și când ne va sosi ceasul…”, lasă-l, dracului, pe Cehov, că nu e momentul! Pe tine te-a sunat ca să-ți spună că e fericită, pe tine!
Tu o întrebi pe unde locuiește, cumva prin apropiere de Fulham? Pauză… S-a întrerupt legătura? S-a îmbătat?… Ea zice un nume, cică este un sătuc, dar să nu-ți închipui că e la fel ca satele de la noi! Fulham este un cartier foarte scump, dar ce te-a apucat să mă întrebi de Fulham?
– Scuză-mă, a început meciul Liverpool – Fulham pe Eurosport…