România primește bani de la Uniunea Europeană,
pentru a se dezvolta, pentru a ajunge, la un moment dat, la nivelul țărilor UE
ceva mai avansate.
În același timp, ca orice țară membră, România
contribuie la bugetul Uniunii. Dă mai puțin de- cât ia, e drept.
Problema, însă, e că ia aiurea. Negocierile
făcute de politicienii noștri atunci când se stabilește bugetul UE sunt atât de
slabe, încât, în loc să avem acces la bani care chiar să ne ajute, ajungem să
cheltuim zeci, poate sute de milioane de euro pe prostii.
Am putea să luăm bani doar pentru autostrăzi,
căi ferate, canalizare? Nu, nu putem. Pentru că niște birocrați rupți de lume
inventează axe de finanțare care nu fac decât să ajute la apariția unor
profitori de genul lui Alexandru Cumpănașu și a altora ca el.
Există proiecte de milioane care nu înseamnă, în
realitate, decât gargară, plimbări inutile și multe păduri tăiate inutil.
Se tipărește atâta maculatură din bani europeni,
încât te miri că mai avem vreun copac prin țară.
Se inscripționează atâtea pixuri și stik-uri de
memorie, se fac, încă, dvd-uri și cd-uri, frumoase, lucitoare, care să-ți ia
ochii. Dar care sunt, în același timp, complet inutile. După ce au fost înmânate
participanților la diverse seminarii și workshop-uri, toate aceste materiale
promoționale ajung pe un fund de geantă, dacă nu ajung direct la coșul de
gunoi.
N-am auzit, în cei aproape 13 ani de când suntem
membri UE, decât puține discuții serioase ale politicienilor noștri despre
fondurile europene. De obicei este multă gargară despre gradul de absorbție,
despre cum nu suntem în stare să atragem banii. Dar nu se vorbește despre ce
facem, de fapt, cu ei și de ce suntem obligați, practic, să irosim o bună parte
din ce atragem.
Cel mai mare proiect de infrastructură din
România ultimilor ani, finanțat din bani europeni, este podul care se construiește
peste Dunăre, între județele Tulcea și Brăila. costă peste jumătate de miliard
de euro și a iscat întrebări incredibile: “De ce ne trebuie, de ce este nevoie
de acest pod, la ce este el folositor?”. Asta, în timp ce alți bani se scurg
printre degetele rare ale unor ONG-uri bune de nimic.
Nu știm dacă Dan Barna a făcut ceva ilegal.
Domnia sa spune că nu și are tot dreptul să beneficieze de prezumția de
nevinovăție, dar participarea sa la această bătaie de joc ce a devenit
risipirea fondurilor care ne-ar putea ajuta să creștem este cel puțin imorală.
Merităm, totuși, ca țară, mai mult.