ComenteazăAl 17-lea născut al unei familii din Vatra Dornei, Macedon Petrescu, după numele de mirean, Teodosie a cunoscut de mic strâmtorările vieții. Chiar dacă zona sa natală n-a fost una masiv colectivizată, este greu de crezut că familia domnului Petrescu a fost una din cale-afară de bogată, care să-și permită să-și îmbrace toți copiii în catifele purpurii și să le trântească pe cap băști cu fireturi de aur.
Sărăcia nu este rușinoasă per se. Iar în unele cazuri, pentru cei ambițioși, poate fi un catalizator nebănuit. Crescut într-o zonă plină de mănăstiri, Macedon Petrescu a avut, de mic, în fața ochilor exemplul monahilor moldoveni, nu foarte strâmtorați nici în vremurile de restriște ale comunismului. Alegerea, pentru fiul unei familii atât de numeroase, probabil că n-a fost deloc dificilă.
Seminarul de la Mănăstirea Neamț, Teologia de la București au fost doar începutul. Ambiția omului sărac în zorii vieții a făcut restul. Macedon Petrescu, ajuns mai întâi Teodosie, apoi Teodosie Snagoveanul și, în cele din urmă, Teodosie Tomitanul, trebuie să-și fi jurat, printre rugăciuni și canoane, să nu mai fie strâmtorat niciodată în viața lui.
Obsesia asta cu strâmtorarea a răbufnit puternic în zilele și săptămânile din urmă. În multe dintre declarațiile sale, date în fața ziariștilor, a judecătorilor și a enoriașilor, Teodosie Tomitanul a repetat „strâmtorare”, „strâmtorați” și „a strâmtora” de nenumărate ori. A spus că guvernul nu-i poate strâmtora pe creștini, guvernul și autoritățile nu-i pot strâmtora pe oamenii bisericii, sufletul nu poate fi strâmtorat, nu e loc și timp de strâmtorare.
Nu este un termen teologic ăsta cu strâmtorarea, dar în laicitate îl putem înțelege toți.
Și mai ales îl înțelegem în contextul economic și social al anului 2020. A fost, evident, un an al strâmtorărilor. Cam toți, în toate domeniile, am fost strâmtorați. Dar cei de pe litoral, cei din industria ospitalității și din industria ecleziastică, au fost parcă mai loviți ca niciodată.
Dacă pentru HORECA guvernul a mai disponibilizat fonduri, BOR-ul n-a fost despăgubit pentru scăderea cifrei de afaceri. Poate și pentru că statul deja plătește între 60% și 80% din salariile personalului clerical, contribuie la salariile personalului neclerical și plătește integral salariile înalților ierarhi, cum este și PS Teodosie Snagoveanul. Dar salariile sunt una, veniturile bisericii sunt cu totul alta.
Într-un an în care prezența în biserici a fost limitată, au scăzut veniturile din cutia milei, au scăzut donațiile, au scăzut acatistele. Au scăzut și veniturile firmelor lucrative ale BOR, căci nici pelerinaje nu s-au prea făcut, nici în țară și nici în străinătate. Dacă am ști cu adevărat care sunt veniturile BOR sau ale Arhiepiscopiei Tomisului, am putea spune și cam cât de puternic au fost afectate. Dar, în orice caz, PS Teodosie are toate motivele să clameze strâmtorarea.
Ceea ce face domnia sa în această perioadă, întărâtând enoriașii să meargă la pelerinaj la peștera Sfântului Andrei, este un circ născut din strâmtorare financiară. Încă un an din ăsta și sfinția sa nu-și va mai permite trena aia purpurie din care puteai încropi un cort pentru o familie de 5-6 persoane.
Acțiunile PS Teodosie nu au legătură cu sufletul, cu religia, cu sfințenia sau canoanele bisericești. Macedon, copilul strâmtorat la începutul vieții, nu se revoltă împotriva celor care, chipurile, îi îngrădesc libertatea religioasă. El se revoltă împotriva unei îndepărtate sărăcii, pe care o simte apropiindu-se așa cum simt căprioarele speriate apropierea prădătorilor.
Am citit/ascultat comparații extrem de hazardate între Laszlo Tökes și Teodosie Tomitanul, între momentul 1989 și 30 noiembrie 2020. Este nu doar o exagerare, ci și o contorsionare dăunătoare a realităților.
În 1989, dincolo de libertatea religioasă și de abuzurile Securității și ale Partidului, pe oameni i-a mai scos în stradă și foamea. Astăzi, dincolo de faptul că libertatea religioasă nu este încălcată, e de sperat ca oamenii să nu iasă în stradă pentru a ostoi foamea de fast a lui Macedon Petrescu.
Foto: Hepta