ComenteazăGuvernul dă bani presei din România afectată de Covid. Banii nici nu sunt așa mulți cum par. Deocamdată merg vreo 17 milioane de euro la televiziuni, site-uri, redacții de radio, dintr-un buget anunțat că ar putea ajunge la 40 de milioane de euro. Sunt glume față de beneficiile pe care le obțin mari companii pe aici.
Algoritmul guvernului nu e foarte complicat, evaluarea merge aproape după regulile publicității, se plătesc niște spoturi în funcție de audiența pe care au atins-o. Observații-cheie au fost făcute deja de mai mulți ziariști: e problematic că banii ajung direct la niște companii, nu la angajații lor; nu e mare brânză bugetul, presa e susținută public peste tot prin Europa în diverse forme mult mai susținute.
Dar ce mă fascinează pe mine e altceva. Felul în care curg spre spațiul public – ăla mai larg, nu doar presa, ci și intelectuali, analiști sau consultanți care nu știi exact de unde au bani de bolidul din fața redacției, ONG-iști etc. – câteva șuvoaie de bani publici în funcție de interese mai clare decât ne place să acceptăm.
În presă au un rol covârșitor și diverși specialiști de pe la think-tankuri sau facultăți, institute etc. Plus ziariști “imparțiali” care iau fără probleme bani de la companii imense, cum sunt cele din energie sau asigurări, și după aia nu simt nicio greață când cer taxare mai mică pentru aceleași companii.
Deci discuția nu e în niciun caz “de ce ia presa bani de la stat”. Ci de ce e atât de servilă presa deja față de mediul privat. Sau servilă față de bugete publice locale. Primarii anul ăsta au ajuns la forme obscene de folosit presa. Iar bună parte din ziariști execută idei de PR de doi bani, de la tot soiul de baroneți de sector, de oraș mare sau orășel.
Tirania locală e mai aprigă și pe bani mai mulți decât influențarea de la centru. Scuzați oximoronul, tirania a fost descentralizată. Un primar puternic are de toate pe lângă el: poliție, camarilă de afaceri, clienți, ba chiar și câte o mână de interlopi care să execute neascultătorii.
Presa e în declin oricum, nu-și găsește locul economic, loc ocupat de Facebook, Google și milioane de sateliți clonați pentru clickuri. Ziariștii ar trebui să se obișnuiască și cu ideea că doar un front comun și doar cu bani publici mai poți scoate ceva util din meseria asta.
Criza presei nu a fost generată de COVID. Ajutorul ar trebui să fie mult mai corect distribuit și ar trebui să se întâmple continuu, să fie susținut un jurnalism variat și solid. Deocamdată pare că se cumpără clemență de presă. La unii chiar va funcționa.
Numai nerozii sună direct ziaristul
Să vă spun un secret. Numai nerozii sună ziaristul direct sau chiar pe patronul lui ca să-l facă să tacă. Totul se manipulează prin retragerea sau avansarea unor fonduri de publicitate. Ăla dă banii de publicitate și totul se rezolvă de la sine.
Nu vreți să știți de câte ori am auzit și se aude în general la televiziunile mari din România: “ăștia îți dau banii de salariu, cum să te iei de ei?”. Și perversiunea e că nu ți-o spun ăia care dau banii, ți-o spun chiar colegii, ți-o spun apropiații, așa de internalizată e decăderea completă a afacerii.
Practic, cei mai mulți fac marketing și PR sub acoperire de presă.
Au rămas puține locuri unde se mai asumă acele riscuri clasice și esențiale: riscul de a mai supăra totuși poli ai puterii. Și polii puterii nu mai sunt la guvern, sunt în imobiliare, în comerț, în bănci, companii de energie și comunicații, pharma și alte câteva.
Luați “pomeni”?
Apoi, mai ai niște contradicții supreme. Văd pe lista cu televiziuni și site-uri ajutate nenumărate trusturi care au făcut adevărate campanii și împotriva salariului minim, și împotriva pensiilor mărite. Păi, nene, cum mai ai tupeul să strigi “pomană” când unul cu pensie de 800 de lei mai ia 60 de lei și dup-aia să-ți iei liniștit pomană și tu. Bun, paradoxul s-a mai văzut.
Statul român ajută tot soiul de corporații care dup-aia urlă pentru taxe mai mici. Sau ajutor ori taxe mai mici. Adică vor să se colecteze cât mai puțin și totuși vor și ajutor direct de la stat.
Urmăresc destul de atent și felul cum formează banul public european, de exemplu, o agendă publică. Și e dezastru. Unora li se pare funny să ia bani publici europeni, dup-aia să urle că alții iau “pomeni” de la Guvern.
Dar sunt câte o față a aceleiași monede: unii cer liberalizare în forță, privatizarea sănătății etc. și apoi se dau imparțiali; ăștilalți, sunt mai “naționali”, fierb de patrioți ce sunt și aleargă ca niște cățeluși pe lângă căruța patronului. Din câine de pază, suntem mai curând la etapa “câini inofensivi, isterici, decorativi”.
Priveam cu amuzament că și Google dă niște burse pentru jurnaliști (sume ridicole, față de cât câștigă), cei mai mulți dintre ei orientați clar spre politici de super-dreapta economică, și nici măcar nu-s ziariști, sunt ceva combinație de oengiști cu funcționari numiți politic prin comitete și comiții, toți “de dreapta fanatică economic”, dar travestiți european.
Normal că acest tip de sponsorizare se vede în politici și agende apoi. Pe de o parte, un europenism care se pretinde mai luminat, dar care e complet pro-business, pro-privatizări, fără preocupări sociale. De cealaltă parte, din banii de pe la primării și de la buget, un naționalism suspicios, cu note diverse extremiste, multe învățate direct de la americani – vezi ultima ispravă a Parlamentului, cu PSD și PNL la grămadă votând împotriva studiilor de gen.
Astea sunt efectele banilor publici, de aici ar trebui începută discuția. Avem o presiune a marelui capital, dornic de taxe mici și privatizări, și o presiune a baștanilor de oraș și orășel, specialiști în abuz prin imobiliare și alocări directe de la stat. Aceste tendințe orientează orice. Până și anticorupția, care a fost mai aprigă cu ăia mici și mai timidă cu marea expansiune multinațională.
Această distribuție a puterii economice și politice a așezat și presa în două partide simple (nu PNL și PSD), ci ăia modernii și civilizatorii (propagatori de politici economice violente în numele “civilizației”) și ultraconservatori care știu că mai ușor “câștigi omul” cu lălăială patriotică, conspiraționisme și ceva contracte de asfaltare.
Așa cum arată programul de ajutorare “de Covid”, când Guvernul dă bani companiilor de presă, practic nu face nimic diferit de OMV Petrom sau de Asociația Bancherilor. Dă bani, are liniște. În mod normal ar trebui să li se ia banii și să se facă și presa mai bună. Pentru asta, banii ar fi trebuit să se distribuie calitativ, să fie încurajat un stil mai puțin comercial.
Măcar aici Guvernul seamănă cu Google, răsplătește multe companii care se ocupă zilnic cu distrugerea informației în favoarea tabloidizării extreme și a umplerii ecranelor de toate felurile cu mizerii.
Foto: Hepta